Cetatea din brațele tale ,
scurmă în vene crispate de timp,
liane violet se-agață naiv
pe un portativ de salcâmi,
săpând în mine crevase
pe când visezi că mă cuprinzi
și mă așterni covor.

În fiecare Toamnă
uiți că suntem fluturi de-o zi,
îți ascult geamătul somnului gri
și mă rog 
să te trezești mereu în diminețile mele 
împreună sa putem dispersa
păsările negre scrobite  în noi

ori de către destin,
cine mai știe...

Cândva
credeam că pot alege să cresc salcie
pe țărmul cu laur
ori să zac

lut nefrământat pe-o margine de lume.

Azi nu mai știu ce sunt
femeie ori pasăre
câte puțin din amândouă...

Cetatea din brațele tale
îmi este scut
și tăcere...

19-11-2014

Vizualizări: 22

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor