M-ai auzit? Te strig mereu
De când mă scol și-n vis de noapte,
Că fără tine nu sunt eu...
Cuvântu-ți vânt m-aș face, șoapte.

Din poză te-am făcut icoană
Și-am pus-o-n față la altare,
Să-nchine-o lume, ce se-nșeală,
Căci nu mă crede cât mă doare.

M-am răstignit în vârf de munte
Pe crucea-naltă din Bucegi,
S-adun mulțimile să asculte
Că doar te vreau și să nu negi.

Am pus afișe-n gări, în trenuri
Și-n stații de autobuze,
Ca inima să ți-o cutremuri,
Ruinele-mi să mi te-amuze.

Ești ființa cea mai căutată
Și premiu-am pus tot ce-aș avea
Din orice timp; fără vreo dată,
Până când Soare ar cădea.

Și de nu, ți-aș culege Lună,
S-o am pe frunte de lanternă
Și noapte de va fi... să-mi spună
Pe unde dormi și de ai pernă.

Mereu te chem; m-ai auzit
Că te aștept, că țin la tine?...
De nu, întind mâna la cerșit,
Să mă ia alta... Dacă vine!?...
29.01.2012

Vizualizări: 27

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor