în pauza destinului
ia un cuţit lung
cât o moarte
şi înfige-l iubito
în inima mea legată la ochi
să o faci cu ură
cu disperare
să loveşti şi să râzi
negreşit să râzi
să loveşti din nou
şi mai ales să nu te întrebi
să nu îţi pese
de ce din inima mea
vor zbura porumbei albi
fluturi roşii
să nu îţi pese
iubito
dacă mintea şi casa
îţi vor fi înghesuite
de o dragoste lipicioasă
dacă vecinii te vor reclama
că le-ai pătat pereţii
cu săruturi stilizate
loveşte de o sută
de o mie de ori
până când te vei elibera
de amintiri
regrete
şi de mine

dacă nu vei reuşi
mai e şi mâine o zi
inima mea nu fuge nicăieri

Vizualizări: 25

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor