Dintre toate nenorocirele
nu-i niciuna egală cu moartea,
multe te seacă la inimă şi te vestejesc
dar în timp mai poţi recupera câte ceva.

Orice rugă e plină de sens
de aceea admir cu dragoste pe toţi oamenii,
privesc natura cu mărinimia darnică a clipelor
şi-mi pare rău pentru ce nu pot face acum
când zborul se-nfiripă-n aripi
chiar dacă nu sunt pasăre,
dar sunt o fiinţă liberă sub cer
şi am pământul sub picioare.

Am rămas pe întinderi fără margini,
să-mi fac un contur numai al meu
în care nimic să nu lipsească,
viaţa să-mi pună la încercare spiritul
şi să curgă asemeni apelor
din fiecare anotimp.

Vizualizări: 29

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor