CHIMIE ŞI GEOGRAFIE (LICEUL DE MUZICĂ DIN CLUJ)

(Din jurnalul lui Mihai)

 

 CHIMIE

 

    Orele de chimie le ţineam într-un laborator lipit de curtea şcolii, dotat cu o lămpiţă cu spirt, stative cu eprubete, borcănele cu tot felul de prostii, o planşă mare cu tabelul lui Mendeleev, mă rog, toate aiurelile necesare într-un laborator şcolar de chimie.

     Profesoara, rotunjoară şi îngrijită, vorbind peltic şi repede, încerca cu greu să ne introducă în lumea chimiei. Nu că nu ar fi ştiut ea să predea, doar că materia era mult prea grea pentru cât timp aveam noi pentru ea, aşa că o lăsam să se desfăşoare şi ne uitam pe geam la curtea şcolii, cine mai vine, cine mai pleacă şi, uneori, înainte de începerea orei ne distrăm încurcându-i borcănaşele.

    Enervată într-o zi de figurile noastre, profesoara ne predă un curs îngrozitor de complicat, cu nişte formule alambicate, pline cu romburi, simboluri misterioase şi linii simple şi duble, de nu mai ştia nimeni unde încep şi unde se termină. Şi ca să fie circul şi mai mare decretă supărată la sfârşitul cursului:

- Ora viitoare, extemporal!

   Ne înghesuirăm cu toţii să ieşim din laboratotul ei sofisticat, dar uite că nu trecură câteva zile şi veni şi ora ameninţătoare. Ne-am adunat cu toţii în pauză mare ca să ne sfătuim. Ce să facem, frate, că profa chiar ne pusese gând rău, cum să o scoatem la capăt? Nimănui nu-i trecu cumva prin cap să înveţe extraterestrele formule, aşa că ne hotărârăm să chiulim în masă. Şi ca să nu trişeze vreunul ne-am înţeles să rămânem în sala noastră de clasă de la etaj iar şefa clasei să ne încuie acolo pe toţi şi să ne deschidă în pauza următoare.

    Zis şi făcut.

   Şefa clasei era o fată Călina, care nu strălucea la pian, dar care învaţa grozav la materiile de cultura generală şi avea doar 10 pe flanc. Cum ar fi zis profesoara de mate, „excepţia întăreşte regula”. Toţi profesorii o iubeau şi ne-o dădeau exemplu, doar noi o sâcâiam mereu şi de multe ori ne postam în pauze la uşă, cerându-i bietei fete taxă la intrare şi la ieşire, aşa modic, vreo câţiva bănuţi, ca să nu uite că ea e şefa doar în timpul orelor, dar pauzele ne aparţin.

    În ziua respectivă o convinseserăm pe Călina să ne încuie în clasă şi să ia cheia la ea. Făcu fata lucrul ăsta şi se duse la ora de chimie, unde să vezi tărăşenie: nu erau decât profesoara şi ea! Aşteptară ele o vreme, dar nici unul dintre noi nu apăru pe uşă, aşa încât profesoara o trimise pe Călina să ne caute prin şcoală.

    Veni ea cu sufletul la gură, descuie încetişor uşa şi intră. În clasă, în bănci, noi rămăseserăm încremeniţi: ce naiba se deschidea uşa, că doar nu sunase de pauză?

    Mihaela ne anunţă în şoaptă că profa a trimis-o să ne caute. Ce să facă mai departe?

   Unul dintre băieţi îi şopti supărat:

- Caută-ne măi Călina, dar pe afară! Şi încuie repede uşa, să nu te vadă cineva!

   Călina ieşi şi plecă. Nu mai veni decât în pauză, când se sună de ieşire. Noi, cuminţi, stăturăm toată ora în tăcere, mai învăţând la alte materii, mai citind sau moţăind cu capul pe bancă. După ce se auzi soneria apăru iar Călina, roşie ca focul la faţă de atâta căutat şi smiorcăindu-se că profa de chimie amenţase cu un mare scandal, se trânti îmbufnată în bancă.

   Acum asta era! Ce să mai facem şi noi, scandal... scandal. Eram curioşi acum în ce fel va decurge acesta şi ne felicitam că eram toţi implicaţi în el, de putea nimeni să zică că a fost unul mai breaz ca altul.

   La sfârşitul ultimei ore veni un elev mai mic cu o circulară în mână, cu care mergea la toate clasele să anunţe ce decretase Chişu:

- Imediat când se termină orele toată lumea, fără nici o excepţie să se prezinte la careu în curtea mică a şcolii!

Aha! Deci asta era!

   Din când în când se mai ţinea câte un careu, unde erau scoşi şi beşteliţi în faţa tuturor cei care avuseseră abateri la disciplină.

   Se terminară orele şi coborârăm cu toţii în curtea şcolii. Eram tot ciclul IX-XII, în total vreo 150 de elevi, care ne înghesuirăm ca de obicei într-o parte a curţii mici, înconjurată pe toate laturile de clădirea liceului.

   Veni şi Chişu cu vreo câţiva profesori, se puse într-un colţ al curţii şi răcni:

- Clasa a XII-a, marş în faţă măgarilor, să vă vadă toată lumea ce frumoşi sunteţi!

  Ieşirăm spăşiţi dintre ceilalţi şi ne puserăm de cealaltă parte a curţii, înşiraţi unul lângă altul, mai puţin Călina. Chişu urlă iar:

- Priviţi-i bine! Şobolanii ăştia au chiulit cu toţii de la ora de chimie! Uitaţi-vă bine la ei şi ţineţi minte toţi că vor avea nota scăzută la purtare! după care se întoarse scârbit şi plecă, urmat de ceilalţi profesori.

   Noi rămăseserăm acolo în curte, uitându-ne ca măgarii la ceilalţi şi ei la noi, ultimii neştiind dacă să se mire sau să ne admire. Apoi, de undeva se auzi un hohot sănătos de râs şi că la o comandă izbucnirăm toţi în râs, noi dintr-a XII-a de o parte a curţii şi ceilalţi de cealaltă parte.

   Şi avea curtea mică un ecou!!!

 

GEOGRAFIE

 

   Profesoara de geografie era o bătrânică pipirie, mai micuţă decât o fetiţă, aşa încât chiar şi catalogul pe care-l purta sub braţ părea mult prea greu pentru ea şi-i dădea un aer hilar de copil care se joacă de-a şcoala.

   Orele ei nu se prea puteau numi ore, pentru că nimeni nu o băga în seamă. Nu ştiu exact ce era cu ea dar puteam să facem orice că ea părea că nu observă nimic, îşi vedea liniştită de ore cu toată gălăgia şi zăpăceala care era în clasă, de parcă eram în acelaşi timp şi spaţiu, dar în lumi total paralele. Pur şi simplu nu ne percepea. Ea venea pe nesimţite, îşi vedea nestânjenită de treaba ei şi pleca la fel de neştiut cum se ivise.

   Pe vrermea aceea era în mare vogă un serial la Tv, „Om bogat, om sărac”, în care personajele principale erau din clanul Jordache. Şi cum pe ea o chema Stela Iordache o pândea câte unul pe coridor, deschidea larg uşa şi striga cu mâna întinsă, ca la o prezentare de actori:

- Şi acum... Star Jordache!

  Şi după câteva momente apărea uşor pe uşă, pirpirie, nevinovată şi neînsemnată, micuţa şi liniştita doamnă Stela Iordache. Se aşeza la catedră şi-şi pregătea lucrurile:

- Ia măi, să meargă unul dintre voi să ude buretele!

Ăsta era fixul lei. Buretele ăla trebuia să fie întotdeauna bine îmbibat cu apă, mai ceva ca o floare preţioasă.

   Se repezeau vreo trei-patru, apucau fiecare cu degetele de câte un colţ al buretelui şi o zbugheau spre uşă:

- Staţi măi copii, nu toţi deodată!

- Vrem să vedem dacă-i udat ca lumea!

- A, da, da, sigur.

   Şi uneori, când vreunul mai avea chef să iasă pe afară se repezea la tablă şi lua buretele, în mijlocul orei.

   Profesoara îl privea puţin surprinsă iar acesta o lămurea:

- S-a uscat buretele. Trebuie să mă duc să-l ud!

   Aceasta, neliniştită deodată, îl îndemna repede:

- Sigur, sigur, du-te, dar să nu stai mult!

   La o oră ne-am apucat să jucăm pe furiş „Om sărac”. Făceam bileţele, pe unul scriam mare „TU”, le împătuream şi le împărţeam între noi, în timp ce unul îngâna încet:

„Om sărac, om sărac,

mi-ai furat pâinea din sac!

Cine merge să i-o ia,

a picat pe dumneata!”

Şi îşi deschidea fiecare bileţelul lui. Dacă era acela pe care scria „TU” trebuia să execuţi o pedeapsă pe care ţi-o dădeau ceilalţi.

   La un moment dat, unui coleg Sorin, i-a picat pedeapsa să-şi ia violoncelul de sub pian, unde-l lăsase la începutul orei şi să-l ducă lângă uşă. Ridică el mâna şi o rugă pe profesoară:

- Vă rog să-mi daţi voie să-mi pun violoncelul lângă uşă, să nu uit să-l iau la sfârşitul orei!

- Sigur că da, cum să nu! Mută-l! îl invită profesoară, liniştită ca de obicei.

   Sorin se duse şi-şi puse violoncelul lângă uşă, apoi se întoarse la locul lui rânjind:

- V-am tăiat!

   Mai jucarăm noi ce mai jucarăm, când îi veni iar rândul lui Sorin, care primi de data asta pedeapsa să-şi ducă violoncelul înapoi sub pian.

  Se ridică încurcat, se duse tiptil la uşă, îşi luă violoncelul şi-l mută iar sub pian, explicându-i respectuos profesoarei care-l privea intrigată:

- Ştiţi, era mai bine acolo!

 -Măi, măi, copile, dacă tot nu ai stare...ia du-te tu şi udă buretele!

 

 

 

 

Vizualizări: 127

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de CAMELIA MIHAI pe Martie 10, 2011 la 9:34pm

Vad ca azi ai avut putintel timp si-ti multumesc ca mi l-ai dedicat mie!

Cu mult drag,

Comentariu publicat de Irina Lucia Mihalca pe Martie 10, 2011 la 5:16pm

Cred ca nu intamplator unii au considerat chimia o alta limba straina in care intr-un fel se scrie, in altfel se citeste iar de inteles abia dupa ce parcurgi fiecare lectie vine proba finala. In privinta geografiei depinde mult de pedagog sa captiveze publicul. Felicitari!

Comentariu publicat de CAMELIA MIHAI pe Martie 4, 2011 la 7:01pm
Multumesc mult! O sa citesc imediat si ce ati sris DV.
Comentariu publicat de CAMELIA MIHAI pe Martie 4, 2011 la 1:32am
Faza cu venitul la scoala "cantand pe strada" mi se pare teribil de comica. Daca erai cu mine in clasa scriam si de ea.
Comentariu publicat de CAMELIA MIHAI pe Martie 4, 2011 la 1:30am
Mircea, ma bubur ca ai citit! Vad ca esti din Cluj. Inseamna ca stii si locul faptelor.
Comentariu publicat de Nitu Constantin pe Martie 4, 2011 la 1:30am

Frumos. Eu plec sa ud buretele! Cu o bere rece!

CETITORIUL(clic)

 

Comentariu publicat de CAMELIA MIHAI pe Martie 4, 2011 la 1:29am

Claudia, nu aveam absolut nimic cu ea, ne era chiar simpatica. Acum ai vazut ca aici am scris doar despre o anume ora. In rest ne asculta si ea si ne dadea si extemporale. Dar daca scriam si despre asta cred ca ar fi fost plictisitor.

Te mai astept, cu drag

Comentariu publicat de CAMELIA MIHAI pe Martie 4, 2011 la 1:26am
Driza, te mai astept!
Comentariu publicat de CAMELIA MIHAI pe Martie 3, 2011 la 9:51pm

Multumesc mult, Marius! O sa ma uit si o sa corectez!

Cu mult drag,

Comentariu publicat de Gordan Mircea pe Martie 3, 2011 la 9:16pm
Da, sunt frumoase amintirile din liceu! Am fost și eu scos în fața careului,în anul V,împreuna cu trupa cu care am fost la restaurant și am venit la școală cântând pe stradă.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor