FEMEI ELASTICE ÎN ORAŞUL CA UN ŢIPĂT

 

 

Daca intri in oraş

îţi doreşti să aprinzi lumina,

parcă lucrurile sunt întunecate,

oraşele cresc la umbra copacilor bătrâni...

 

Pune-ţi sufletul la intersecţia bulevardelor,

te vor traversa autovehicule, pietoni...

 

Daca ieşi din oraş,

trecând prin oglinzi sau vitrine,

memoria absoarbe imaginea femeilor elastice,

care balansează între cer şi asfalt,

arhetipul vagabonzilor

rătăciţi în visul lor de vagabonzi...

 

Oraşul-i la picioarele tale,

el nu ştie,

oraşu-i orb, e mut, e surd,

intra-n muzeu, caută cu răbdare tabloul cu ramă aurie,

descoperă culoarea-n care să locuieşti,

 

chiriaş la mansarda unui ţipăt...

 

 

 

 

 

 

 

FRIG ŞI URECHEA CU ZECE ETAJE

 

 

Trupul refuza eternitatea şi marile autostrăzi,

refuza urechea cu zece etaje,  

ochiul ce vede-n noapte,

refuza instinctul rechinului rătăcit în diamant,

refuza ninsoarea de sticla, iarna,

înmugurirea betonului, primăvara...

 

Mă-nfăşor în trupul acesta,

e frig, e ger in univers,

mă sprijin pe lumina lui puţina...

 

Luminând drumul

făcând pârtie alba în noapte,

asemeni schiorilor care alunecă

spre o alta iarna...

CONSTANTIN STANCU

 

Vizualizări: 20

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Mihaela Aionesei pe Ianuarie 7, 2011 la 4:25pm

titlu mi-a atras atenţia.

am trecut , am citit .

mi-a plăcut deşi trasmite  multă tristeţe

Mă-nfăşor în trupul acesta,

e frig, e ger in univers,

mă sprijin pe lumina lui puţina...2

un an luminos!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor