- Mamaie!

-         Ce-i?

-         Mama a zis să merg după ea.

-         Aşa?

-         Îhî!

-         Unde?

-         Pe câmp. Mamaie, a zis să iau o găleată.

-         Ia o găleată.

 

Dorul se împarte în bucăţi mici. Dorul de mine - copil, dorul de mine – feiricit, dorul de mine – acum. Patru pereţi şi eu. Frigul intră pe fereastra larg deschisă. În pat, eu. Întins. Fumez. Gânduri peste gânduri. Prin ele caut, scormonesc după ceva frumos. Unde sunt.Dialoguri. Simple scene şi eu. Fumul se face cerc. Închid ochii. Îmi impun un gând frumos. Tăcerea nu e muză, nici dans şi nici iubire,

Trebuie să dai totul vieţii dar mai ales iubirea. Pot transforma o aducere aminte în contrariu? Nu e un lucru, aşa că nu pot. Ciudată stare. La ce să mă gândesc?

Generez un vis. Un prag în faţa mea. Ridic piciorul să trec dar cad.

-         Ce vrei să te faci când o să fii mare?

-         Pictor.

-         De ce?

-         Că-mi place.

-         Ce?

-         Să pictez şi să scriu.

-         Da’ ai scris?

-         Am scris o poezie.

-         Mi-o arăţi?

-         Nu, mi-e ruşine.

-         De cine baiete? Eu sunt prietena ta! Haide, arată-mi, hai!

-         Am să o caut şi o să te chem..

-         Asta e vrăjeală.

-         Nu e, spun adevărul.

-         Auzi, da’ pe geamu’ ăsta , tu ai pictat?

-         Da.

-         E mişto tare.

-          

Prietena mea, măritată în Bucureşti, trăieşte acum într-un vagon de muncitori. Nu poate să facă copii. Nu ştiu de ce-şi doreşte un copil în condiţiile ei.

Cine sunt? De ce decid?

Marile fericiri le strivim cu deznădejdea. Am putea sa continuăm. Respirăm neputinţa.

O scară. Valori întâmplătoare le ridicăm pe umeri. Vrem să fim verticali, vrem să ucidem ascunsul. De ce ne ascundem visele?

 

-         Domnule, dă şi mie, să-ţi trăiască familia.

-         Ce vrei să-ţi dau?

-         O ţigară, domnu’.

-         Auzi, câţi ani ai?

-         Io?

-         Da, tu.

-         Am, domnu’, am vro 9 ani.

-         Aoileu, fumezi la 9 ani?

-         Ş-apăi ce să fac? Nu am şi io o casă şi nici ce să mânc şi cer şi io…îmi dai?

-         Nu dau ţigări. Uite, mâncă tu asta, eu nu mai pot. Ia!

-         Săru’mâna! Da bani îmi dai, domnu’?

-         Nu dau, mă, bani, nu dau. Ia de te mişcă d-aci şi fă şi tu ceva util.

-         Apăi ce?

-         Apoi vezi tu mă, că eşti ditamai băiatu’ care fumează, mă!.

-         Ieşti al dracu’ domnu’!

-         Oi fi mă.

 

Fumul de ţigară şi patru pereţi. Mă învelesc cu patru pereţi. Închid ochii şi respir patru pereţi….patru puncte cardinale, patru….patru ce-ar mai putea fi? Cercuri? Aerul intră în mine, afară iese nimicul. Cerul scoate limba la mine, câinele latră, el aude lătratul lui în urechi, cocoşul cântă şi aude lătratul câinelui, o pasăre cântă în pădurea aflată la 50 metri de fereastra mea….şi eu? Eu aud câinele, cocoşul, pasărea, pădurea, cerul, cele patru puncte cardinale, cei patru pereţi, cei patru de patru adunaţi cu patru ori patru. Înnebunesc în tăcerea ce sugrumă fumul de ţigară. Închid ochii şi tac în gând. Poate că acum e mai bine, poate că sting amintirile odată cu acest ultim fum nebun.

Foto: Manuro

Vizualizări: 5

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Doria Șișu Ploeșteanu pe Aprilie 28, 2011 la 1:33pm
cu iubire!
Comentariu publicat de Daniela Voiculescu pe Aprilie 27, 2011 la 7:20pm

Eu aud câinele, cocoşul, pasărea, pădurea, cerul, cele patru puncte cardinale, cei patru pereţi, cei patru de patru adunaţi cu patru ori patru. Înnebunesc în tăcerea ce sugrumă fumul de ţigară. Închid ochii şi tac în gând. Poate că acum e mai bine, poate că sting amintirile odată cu acest ultim fum nebun.

 

DA!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor