Eterul morților din seve

Oprite-n ultimul depou,

Se emanând nopțile, aieve,

Prin fantomaticul cavou.

 

Alei de pași pierduți sub cruci

De-o lume în vârste înghețate

Se perindând în vis, năluci

Din inimi plânse, rugi ’nălțate.

 

E viața moartă-n firi ovale

De timp, ce n-a ales vechime;

Cu poze veșnice actuale

Din chip voalat, fără asprime.

 

O grădiniță-n flori sădită,

Răspândind morții în polen,

Miere, nectar... cruce învechită

În lemn, pe-un monument solemn.

 

Egalitatea nu-i transmisă

Nici dincolo de sol... nu-i cer,

Iar reînvierea-i compromisă

Demult... Doar jindu-i efemer!

 

Oraș, ce-ntr-una doar primește,

Făr-a permite evadare;

E-un rai de leș, ce odihnește

Într-un etern, inert... iertare.

 

E depotoarul ecologic

De îndrăgostiți, ce nu-și dau mâna,

Unde trecutu-i antologic...

Poate îngropa omor, minciuna!

 

Din loc în loc pământu-i reavăn

Printre eșarfe alb-pătate

De jurământ, regretând seamăn

Uitat... cum florile-s uscate.

 

Este și loc de reunire,

Impusă, ori poate mult voită,

Cu nume pus sub răstignire...

Și-o dată, ce se vrea înnoită.

 

E ultimul dineu de fast,

Locul de veci în amintiri,

Ce încet dispar ca un balast…

Răscolit doar de pomeniri.

 

O lume uriașă adună

Tenebrele-n subsol, în șir,

Nesimțitoare în Soare, Lună...

Fără tic-tac, ceas... Cimitir.

15.06.2012 

Vizualizări: 39

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor