cuvintele trec prin înţelesul nedesluşit
al gândului
la o oră matinală
se spune că de acolo începe sfârşitul
din ieşitul din sine al soarelui
pentru a desluşii înţelesul ce nu se poate atinge
al morţii sale
nimic nu e mai pur ca moartea
îmbrăcată în lumină
nimic nu se răsfrânge mai frumos
ca aura care împrăştie fiori
unei galaxii ce se stinge
întinde mâna
cerul este plin de stele despre care nu se ştie
din cine s-au născut

Vizualizări: 19

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor