Regret ca nu am zambit alaturi de tine,in acea fotografie.Delirul pasilor tai ma saruta pretutindeni.Zac in patura si privesc spre bucatarie.Iubeam neindemanarea ta,niciodata nu ai reusit sa gatesti.Imi lipsesc buzele noastre moi si mi-e dor de hainele aruncate prin sufragerie. Amalgamul de vorbe  fara de noima,m-au cucerit in dimineti mahmure.”Mi-ai fost clepsidra infinita.Munti fara de temelie si nori cu aripi far’ de cer. Nu am functionat niciodata pe astfel de versuri.Detest literatura ta,oricum.Te ascultam,pentru ca te iubeam complet.Te admiram prin glas si te ascultam din privire.Ce mai conta? Te percep insa mult prea incantata,in acea fotografie,acum ca o privesc si-mi rasusesc iarasi gatlejul spre ea.Paris.Vata de zahar,leagane de copil.Erai un copil,o minte de copil. Zambesc acum,multumita tie.Ai detestat intotdeauna expresia mea aspra si rigida.Cand ai plecat,am prefacut un suras.O valiza din piele,jigarita.Ca in filmele vechi.Am tendinta de a dramatiza.Asta am deprins de la tine.Zi de zi,in lanul de secara.

Vizualizări: 37

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor