poezie, proză, muzică, arte plastice, foto, video, evenimente
Dar cine este Albert Pike? Iata aici o scurta biografie a sa:
S-a născut pe 29 decembrie 1809, în Boston şi a fost cel mai mare dintre cei şase copii ai lui Beniamin şi Sarah Andrews Pike. A studiat la Harvard, iar mai târziu a servit ca general de brigadă în Armata Confederatiei. După Războiul Civil, Pike a fost găsit vinovat de trădare şi închis, doar pentru a fi graţiat de colegul sau Francmason, preşedintele Andrew Johnson, pe 22 aprilie 1866, care s-a si întâlnit cu el a doua zi la Casa Albă. La 20 iunie 1867, oficialii Ritului Scoţian i-au conferit lui Johnson, al 4-lea grad 32 din Francmasonerie, şi el mai târziu s-a dus la Boston să dedice un templu masonic.
Pike a fost declarat a fi un geniu, capabil să citească şi să scrie în 16 limbi diferite, cu toate că nu se poate găsi nicaieri o înregistrare care anume au fost acestea. În plus, el este acuzat de plagiat pe scară largă, astfel încât acest lucru este privit cu rezerve. In diferitele etape ale vieţii sale a fost un poet, filozof, colonist, soldat, umanitarist şi filantrop. Un mason de grad 33, el a fost unul dintre părinţii fondatori şi şef al Ritului Scotian Antic Acceptat al Masoneriei, fiind comandantul Ducatului Francmasoneriei Nord Americane din 1859, şi a păstrat această poziţie până la moartea sa, în 1891. In 1869, he was a top leader in the Knights of the Ku Klux Klan. În 1869, el a fost un lider de top în Cavalerii Ku Klux Klan-ului.
Pike a fost declarat a fi un satanist, care se complăcea în ocultism, şi se pare că el poseda o bratara pe care o folosea, pentru a-l convoca pe Lucifer, cu care a avut o comunicare constantă. El a fost Marele Maestru al unui grup luciferic cunoscut sub numele de Ordinul Palladium (sau Consiliul Suveran al Inţelepciunii), care a fost fondat la Paris, în 1737. Palladism-ul a fost adus în Grecia, din Egipt, de Pitagora în secolul al cincilea şi acest cult al lui Satan a fost introdus in cercul interior al lojilor masonice. În 1801, Isaac Long, un evreu, a adus o statuie a lui Baphomet (Satana) la Charleston, Carolina de Sud, unde a contribuit la stabilirea Ritului Scotian Antic si Acceptat. Long aparent a ales Charleston-ul pentru că era situat, din punct de vedere geografic, pe paralela 33, latitudine (întâmplător, la fel este si Bagdad-ul), iar acest consiliu este considerat a fi Maica Consiliului Suprem al tuturor Lojilor masonice ale lumii.
Pike a fost succesorul lui Long si el a schimbat numele Ordinului in Ritul Palladian Nou şi Reformat(sau Palladium Reformat). Ordinul conţine două grade:
Adelph (sau fratele), şi
Companion of Ulysses (or Companion of Penelope) sau Tovarasul lui Ulysses (sau Tovarasul Penelopei).
Mâna dreapta a lui Pike a fost Phileas Walder, din Elveţia, care era un fost ministru luteran, un lider masonic, ocultist şi spiritist. Pike, de asemenea, a colaborat îndeaproape cu Giusseppe Mazzini din Italia (1805-1872) care a fost un Mason grad 33, a devenit şeful Illuminati în 1834 şi care a fondat în 1860, Mafia. Împreună cu Mazzini, cu lordul Henry Palmerston al Angliei (1784-1865, 33 grad Mason), precum şi cu Otto von Bismarck din Germania (1815-1898, 33 grad Mason), Albert Pike planuise folosirea Ritului Palladian drept umbrelă pentru un grup satanic care sa lege toate grupurile masonice împreună.
Albert Pike a murit la 2 aprilie 1891 şi a fost înmormântat în cimitirul Oak Hill, deşi cadavrul lui Pike, în prezent se află în sediul Consiliului de grad 33-al Ritului Scotian al Francmasoneriei în Washington, DC (a se vedea Înşelăciunea mortala, de Jim Shaw – fost Mason grad 33 şi Fost Maestru al tuturor organismelor Ritului Scotian.)
https://mucenicul.wordpress.com/2009/12/22/albert-pike-si-trei-razb...
...............................................................................................................................................................
http://www.geocities.ws/ligurdahesontineovella/Cercetari3.html
Bucuresti, 9 decebrie 1965
ALBERT PIKE
- print al întunericului;
- colaborator al lui Belzebut.
Am chemat pe ilustrul gânditor, cel mai mare metafizician al organizatiei francmasonice universale. Iata enumerate acum titlurile pe care le avea în forul suprem de conducere al francmasoneriei mondiale:
- Mare Maestru - pastrator al Paladiului sfânt;
- Suveran pontif al francmasoneriei universale;
- Suveran sef de actiune politica.
Siu Karta: - L-am chemat, dar se lasa greu de adus... numai cu misiuni mari vine pe Pamânt. Este mâna dreapta a celui mai mare care stapâneste întunericul...
George: - Da, exista, deci, un sef suprem al întunericului!
Siu Karta: - Desigur!... E Belzebut... caruia i se mai spune si Lucifer...
Au trecut 10 minute de când l-am chemat si tot nu vine.
Siu Karta: - Greu vine!
M-am uitat la ceas, se scursesera în total 14 minute.
Veronica: - În sfârsit, a aparut!... Vai, ce miros greu are!... S-a plecat în fata lui Siu... Siu nici o miscare..., este de o seriozitate si o severitate de nerecunoscut! Pike e îmbracat într-o mantie neagra, este uscativ si are ochii ca de jaratec... Are cam 70 de ani. Înalt, sever, dârz totusi... Parca e afumat la nari..., pielea aramie închisa..., priviri încruntate, dusmanoase.
Albert Pike: - Pentru ce m-ati deranjat? Eu, când ma deplasez, merg numai cu misiuni importante din partea stapânului meu, domn si împarat al întunericului, cel mai adânc pe care l-am iubit, pe care l-am slujit, pe care l-am aparat, caruia i-am aratat calitatile ce m-au ajutat în viata pamânteana, care m-au facut sluga vrednica a sa, si care îsi desface vointele sale prin mine.
George: - Cine este acest de onorat stapân al tau?
Albert Pike: - Este cel ce stapâneste lumea întunericului, cel ce da ordine, din cele de mai jos locuri pâna la ratacitori.
George: - Cum îl numiti voi?
Albert Pike: - Belzebut!
George: - Ce parere ai despre cealalta lume, de deasupra?
Albert Pike: - Între lumea planetara si între stapînirea luminii, exista legi pe care nimeni nu le poate deranja sau schimba, nici chiar Stapânul Întunericului, si de aceea, oricât ai nega pe Domnul Luminii, în momentul în care pamânteanul rupe legatura cu haina Pamântului, este atras, printr-o lege aparte, în fata Domnului Luminii. Pe acest drum poti vedea fel de fel de categorii si societati de oameni pâna ajungi în fata celui numit Conducator si Stapân al Luminii.
Acolo am ajuns si eu. În viata pamânteana am citit despre o împaratie a Luminii si una a întunericului. Prin faptul ca am fost dotat, am scris despre aceste doua împaratii, urând si dispretuind Împaratia Luminii, în care am socotit eu ca, din orgoliul de a nu fi doi stapâni, s-a facut aceasta ruptura.
Am fost devotat cu întreaga mea fiinta crezului meu prin care am primit tot sprijinul si ajutorul, dar nici eu nu m-am închinat. L-am privit cu ura si, într-o miime de secunda, m-am vazut lânga acela pe care l-am aparat si caruia i-am daruit toate simtamintele mele si ale tuturor celor ce m-au înteles si au fost credinciosi cauzei sustinute de mine. La intrarea în împaratia întunericului, cei ce predomina peste "gradurile" multimilor...
George: - Ce înseamna "grad"?
Albert Pike: - Gradurile sunt multimile de înraiti si salbaticiti care nu au ascultat sfaturile noastre pâna la capat si peste care noi am pus paznici, ca mai mult sa-i mustre...
Deci, va spuneam ca la venirea mea în împaratia întunericului, cei din graduri voiau sa ma sfâsie, dar fratii mei si printii întunericului mi-au facut o primire triumfala, cum se cuvine unui adevarat slujitor credincios "cauzei noastre".
Am ajuns lânga acela pe care l-am aparat si în fata lui m-am plecat. Atunci am simtit ca întreaga mea fiinta s-a încarcat cu o puternica forta de ura fata de Cel ce stapâneste Lumina, vazând cum sta Acela pe Tron de Lumina si vazând saracia celui slujit de mine...
I-am jurat atunci credinta, si am cerut sa fiu trimis în cele mai iscusite treburi pentru a mari împaratia noastra si a împutina pe cea a Aceluia care se complace sa primeasca numai cântari si laude, pornind de la cel mai subtire fir de iarba pâna la cei mai falnici arbori, si de la stratul I pâna la Orasul de Aur, Cel ce se desfata în tot felul de bogatii, Cel ce se complace în bucurii si cântari, iar stapânul nu culege decât vaietele si blestemele celor zanateci, celor rai si îndobitociti.
George: - Ati vrea si voi o împaratie a cântecelor?
Albert Pike: - Nu, nu! Noi nu avem nevoie de cântece. În aceasta împaratie a noastra nu încape nici cântec, nici odihna!
AICI E ÎMPARATIA RAZBUNARII!
PUTINI SUNT CEI CARE AU NEGAT LUMINA SI NU SUFERA! NU SUFERA PENTRU CA E PREA PUTERNICA URA SI DORINTA DE RAZBUNARE. PENTRU A TE SIMTI BINE AICI TREBUIE CA ÎNCA ÎNAINTE DE A VENI ÎN ACEST LOC, SA TRAIESTI ÎNTOCMAI CA STAPÂNUL TAU, URÂND CEEA CE URASTE EL, NEGÂND TOT CEEA CE NEAGA EL SI CAUTÂND SA CORUPI TOT MAI MULTI PENTRU A-I ADUCE ÎN ÎMPARATIA LUI. NUMAI ACESTIA NU SIMT CHINUL SI SUNT PUSI LUCRATORI PESTE MULTIME...
George: - Voi nu aveti regret?
Albert Pike: - Dupa ce sa regretam? Noi suntem îmbracati în platosele luptei!
VREM SA NIMICIM TOT, TOT CE-I CÂNTEC SI BUCURIE!...
Veronica: - Acum a devenit dârz si feroce!...
George: - De ce sa nimiciti cântecul si bucuria?
Albert Pike: - Voi nu slujiti pe Stapânul vostru? Si noi îl slujim pe al nostru! Toate cântecele si bucuriile sunt îndreptate catre cel pe care noi îl urâm si îi dorim distrugerea!
George: - Si ce puteri aveti?
Albert Pike: - Stim ca nu ne putem atinge de Împaratia Lui!... Asa de fapt cum nici ei nu pot veni la noi. CUM NE ZVÂRLE PE NOI LUMEA LOR, SI PE EI ÎI ZVÂRLE ATMOSFERA NOASRA... NOI DUCEM MARI LUPTE PENTRU A ÎNMULTI ÎMPARATIA NOASRA, PENTRU A SMULGE ÎMPARATIEI LUMINII CÂT MAI MULTE SUFLETE...
NOI LUPTAM SI LUPTA NOASRA NU E ZADARNICA! PAMÂNTUL E ÎN MÂINILE NOASRE! ÎN CURÂND, BIRUINTA ASUPRA PAMÂNTULUI, VA FI DEFINITA, SI ÎN ACELASI TIMP, VESNICA!
Siu Karta: - Asa credeti voi, pui de napârci! Credeti voi ca Domnul si Stapânul nostru va mai rabda mult mârsaviile voastre? Nici nu stiti ce va asteapta! Stiu ca nu credeti nimic!...
DAR RAZBUNAREA CERULUI VA FI CRUNTA!
Albert Pike: - Am mai auzit noi de-astea!... Povesti...
George: - Tie îti plac vaietele si scâncetele celor de jos? Celor din gradurile de care pomeneai?
Albert Pike: - Drept sa-ti spun, desi nu-mi plac locurile si duhorile lor, totusi vaietele lor îmi dau o satisfactie nebuna! Sunt semnele biruintei noastre! Ale puterii noastre ce o avem peste miliardele de netrebnici... Ma încarc cu mai multa ura privindu-i, MA FACE SA CLOCOTESC MAI MULT DE DORINTA DE A ATRAGE MAI MULTI LA NOI... N-AS FI CREZUT CA E O ATMOSFERA ATAT DE GREA AICI. DE ACEEA ÎL URASC PE "EL", CA A AZVARLIT PE CEL MAI DEMN COLABORATOR AL LUI ÎN CELE MAI CHINUITOARE SI PUTUROASE LOCURI... "EL" SI-A ALES PARTEA CEA MAI FRUMOASA, CEA MAI LUMINOASA, SI PE DOMNUL MEU L-A ARUNCAT ÎN CELE MAI RESPINGATOARE LOCURI...
George: - Se spune ca el singur a cazut si nimeni nu l-a izgonit!...
Albert Pike: - Pai da! Când Belzebut a vrut sa-si impuna punctul lui de vedere, a fost aruncat de "EL" în prapastia întunericului...
George: - Lasa povestile astea!... Belzebut nu a fost niciodata înger!... Nu putea ca o fiinta DIVINA sa cada, sa se revolte, cum spune povestea, si apoi sa fie azvârlit!
Dintru început Belzebut si spiritele lui s-au separat de Împaratia Luminii! Asta-i realitatea! Altceva ma intereseaza: cum sunt locurile în care stati voi?
Albert Pike: - Stam foarte aproape de soare, si asa cum vedeti voi soarele de pe cer, asa are el un tron de la care pornesc fierbintelile în sus.
George: - Si "fierbinteala" asta îi face bine lui?
Albert Pike: - Da, si lui, si noua, numai ca are o însusire proasta: strica aerul si împuteste atmosfera, în schimb da tuturor lucratorilor putere.
George: - Acest Belzebut cum îi spui tu, poate veni pe Pamânt?
Albert Pike: - Nu, el nu paraseste locul lui niciodata. Suntem destui care împlinim orice porunca. Unii sunt lucratori permanenti, altii lucratori curieri care merg oricând si oriunde în afara împaratiei. Pe Pamânt sunt trimisi cei mai iscsiti.
George: - Voi puteti veni oricând pe Pamânt?
Albert Pike: - Nu, sunt perioade când nu putem veni nici noi pe Pamânt.
George: - "Dondo" (nume conspirativ ce nu-l dezvaluim - n. aut.) e de-al vostru?
Albert Pike: - Dondo e alaturi de mine în lumea noastra. El si-a împlinit cu cinste si corectitudine misiunea pe care a avut-o pe Pamânt, astfel ca face si el parte din colaboratorii cei mai apropiati ai lui Belzebut.
George: - Cum numiti voi stadiul acesta al "scaparii de chin"?
Albert Pike: - E rangul de "Fiu al întunericului", nu fac parte dintre cei munciti! Una e sa fii chinuit si alta sa simti chinul! Unele sunt treptele robilor, altele ale fiilor.
George: - Ce parere ai de noi?
Albert Pike: - Ce parere sa am? Sunteti niste luptatori ai Împaratiei Luminii, cautati sa descoperiti siretlicurile luminii si ale celor ce au cautat sa arate, asa cum au vazut si înteles ei ascunzisurile luminate.
Va urasc! Va urasc pe toti!
George: - Bine, bine! Tu ce lucrezi acum?
Albert Pike: - Eu am multe de strecurat în mintile oamenilor! Intentia principala e de a arata cu seriozitate nedreptatile aplicate împaratiei întunericului de a se spune si public pamântenilor, în mod radical, ca tot ce ni s-a facut noua este o crunta nedreptate, si vrem sa stârpim pe cei necinstiti care, în lasitati milogitoare, îsi îndreapta rugile lor catre Împaratia Luminii.
George: - Cum vezi tu sfârsitul acestei lupte a voastre? Unde veti ajunge?
Albert Pike: - Asta numai stapânul meu stie. Interesul este sa ne marim împaratia.
George: - Ce misiune ai?
Albert Pike: - Misiunea mea este sa fiu prezent în cele mai înalte trepte ale francmasoneriei terestre. Ma ocup cu îndrumarea lor, îi învat cum sa lucreze pentru nimicirea si suprimarea adeptilor luminii. Eu nu am rupt legatura cu ei niciodata. Sunt atât de puternici si întariti, cum nici nu va puteti închipui. Ati vrea voi sa fiti si voi asa tari pe Pamânt cum suntem noi! Pamântul e în mâinile noastre. În curând va fi al nostru întru totul! Suntem mai tari ca voi pe Pamânt.
George: - Ce argumente ai?
Albert Pike: - Nu-i nevoie sa va spun. Priviti mai bine si veti vedea cât de inteligent si ascuns lucreaza...
George: - Unde este sediul vostru central?
Albert Pike: - America!
George: - De ce?
Albert Pike: - Eeee, avem noi mai multe tari: Anglia, Franta, Elvetia, dar în America sunt izvoare banesti foarte mari.
George: - În Rusia parca ati fost descoperiti...
Albert Pike: - Da, si ne-au omorât slujitorii. Avem timp de razbunare. Noi, în orice tara, avem oamenii nostri, dar în unele nu prea avem capete lucide. La voi merge cam prost treaba. Tara voastra e cam defavorabila de la un timp. Înainte cu 10-15 ani în urma mergea mai bine...
George: - De câte ori ai fost pe Pamânt si în ce natie?
Albert Pike: - Nu am fost decât o singura data, evreu. Nu stiu sa mai fi fost. De fapt, n-am mai fost pentru ca lucrul meu este important asa cum îl fac acum, nu în trup.
Veronica: - Siu îl priveste sprijinindu-si barba cu mâna...
George: - Ce spui, Siu?
Siu Karta: - Fiecare, la locul în care se gaseste asculta de vointa sefului sau.
George: - Vezi ca ei nu se urasc între ei?!
Siu Karta: - Nu se urasc pentru ca nu au ce împarti. Fiecare e fixat în lucrul lui si se sileste sa aduca rezultate cât mai mari.
George: - Nu-i spui ceva?
Siu Karta: - Nu am ce sa-i spun!
Albert Pike: - (Catre Siu) Stii ca te urasc, nu?!
Siu Karta: - Esti format din ura si nu poti iubi decât pe stapânul tau sau misiunea ta. Oriunde mergi tu nu poti da liniste, nici iubire, nici înaltare. Îndobitocesti doar, prin întunecata ta prezenta. Nu suntem acum pentru a ne lupta în cuvinte. Ne cunoastem fiecare locul si lucrul!
Pleaca!
Veronica: - Pike a disparut!...
Siu Karta: - V-ati lamurit, preaiubitii mei, de lucrul acestora! De acum ma retrag si eu! Fiti binecuvântati!
...............................................................................................................................
http://paisiee.blogspot.ro/2013/03/puterea-sfantului-masluminuni-di...
...............................................................................................................................
................................................................................................................................................................
http://www.historia.ro/exclusiv_web/portret/articol/introducere-n-g...
........................................................................................................................
Adaugă un comentariu
dezmortim un pic atmosfera ...!
© 2021 Created by Gelu Vlaşin.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !
Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria