Dacă mă vrei, ar trebui să ştii.
Eu nu-ţi vreau mainile, ci sufletul
Să-l prind în braţe, să suflu cald
Şi să-l transform…Apoi să ţip:
E doar al meu!

Am spart oglinda împreună
Şi ne-am privit imaginea în cioburi sparte
Nimic mai concret, nimic mai realitate.
Acum visele sunt cioburi
Şi ciobul meu e vis.

Lasă-mă să-ţi privesc chipul prin ciobul spart…
…Ochii tăi sunt roşii, iar buzele albastre
Şi sufletul e fum…Îmi zboară dintre mâini.
Dacă mă vrei, ar trebui să ştii
Că nu-ţi vreau sufletul, ci ciobul prin care te privesc.

Chiar dacă încă vrei…Eu plec.
Adună cioburile sparte
Şi aeristeşte camera de fum.

Vizualizări: 60

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Mircea Draganescu pe August 15, 2011 la 10:44pm
Reia textul și-l mai perie...,poate să nu mai fie un ciob.
Comentariu publicat de ION IZVOR pe August 15, 2011 la 7:56pm

http://www.slothster.com/2352-

 

... si nu trebuie sa tipi!...este...al tau!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor