nu striga
 ziua de ieri a-mbrăcat strai cernit
 sub povara luminii
 ochii plâng bezmetic apus
 ascuns între pletele sure
 răscopt
 un astru mi se prăvălește pe frunte
 adânc sfredelind
 tot mai adânc
 în al negrului hău
 se prăbușesc emisfere
 și dor
 *
 nu striga
 inspiră tăcerea
 ca pe o gură de aer divin
 potolește-ți setea cu un codru de vis
 și caută
 dincolo de verdele crud al pădurii
 veșnicia
 în urma ciutei cu trup de aramă
 și coarne de stei
 izvoarele susură cerșind basme de seară
 fără ele
 greierii mor
 *
 nu striga
 ai sparge în fire clepsidra
 și timpul
 s-ar răsfira în cioburi de gând
 

Vizualizări: 95

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de CARMEN HUZUM pe Aprilie 17, 2012 la 10:14pm

Multumesc, Florin!

Comentariu publicat de MATACHE ALEXANDRU FLORIN pe Aprilie 17, 2012 la 10:04pm

''nu striga   ai sparge în fire clepsidra   și timpul   s-ar răsfira în cioburi de gând''   am strigat eu mereu domnita si sunt atat de taiat incat nu mai gandesc in limitele a ceea ce lumea numeste firesc. Superbe versuri, o adevarata "'gura de aer divin".

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor