Cioc! Cioc! Cioc! sunt doamna Toamnă / Poveste în rime - autor Aurora Luchian

-Cioc! Cioc! Cioc! V-ați pregătit?
Eu sunt Toamna, am venit!
Am sunat frunzele lin,
Am zbicit susai, pelin…
Am agitat apele,
Și-am uscat hârtoapele!

Mă primiți? Nu mi-ați răspuns!
Vântișorul stând ascuns,
Îi săltă de atât drag,
Poala mantiei, din prag,
Și în jurul său rotit,
Spuse: - Bine ai venit!

Doi sticleți cu ochii mici,
Sunt desculți, n-au nici opinci!
-Toamnă, ce-i atâta zor?
Mai avem un puișor
Abia scos, e-n scutecel,
Și golaș pe pântecel...

-Hei, da nu vă-ngrijorați,
Aveți timp să-i croșetați
O vestuță, papucei,
Ca să-l încălțați cu ei.
Până vine Brumărel,
Va fi sigur, măricel!

Lângă arătură-n jos,
Un hârciog pe strat grunjos,
Strânge spice de mohor.
Parcă e un salahor,
Cocoșat de munca grea,
Însă toamna îl presa.

”Hapciu!” strănutase scurt,
Instinctiv, că nu a vrut.
Își frecă năsucu-ncet,
Și cu spicele buchet,
A plecat, dar nu haihui,toamna
Ci în sol, la casa lui.

În ușă s-a răsucit:
-Toamnă, bine ai sosit!

Vizualizări: 277

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor