- A fost odată un nebun, mi-l amintesc din când în când,

Mă-ntâmpina-ntr-un colţ de drum, la o răspântie de gând,

 

Zâmbeam sperând că ziua lui va fi mai bună ca a mea,

Că iarna,-n treacătul hai-hui, o să se-ndure a-i lăsa

 

Măcar o floare pe un ram sau o secundă pe tulpini

În care timpul tău şi-al meu va prinde-odată rădăcini.

 

Dar într-o zi, înduioşat, bătrânul soare a privit

Către nebunu’-ngândurat... Şi-atât a fost. Îndrăgostit,

 

Nebunul meu cu braţe lungi, de sub zăpezile târzii,

Făcând cu ochiul m-a-ntrebat: tu pentru cine-ai înflori?

 

- Simt uneori cum înfloresc ca un cireş în luna mai,

Ca un nebun îndrăgostit, când primăvara-mi spune: „Stai,

 

Și-aprinde-o candelă la geam, să-ți dau de veste când prind rod,

Când florile mi-or ninge blând al amintirii eșafod.

 

Când iernile se vor urni, cu pasul greu de timp ostil,

Eu la răscrucea unui gând o să te-aștept ca un copil

 

Și în amurg sub stea de foc, și sub luceferii din zori,

Că doar cireşu-ndrăgostit ‘și-mbracă patima în flori,

 

Ca un nebun cu braţe lungi, care-a visat pe sub zăpezi

C-o să-nflorească într-o zi şi tu iubirea ai s-o vezi.

 

Liliana Trif & Ioan Grigoraș 

Vizualizări: 21

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor