Ferice de acel stejar

Ce pică mândru pe la noi

Şi-ajunge-n viaţa de apoi,

Ales cu har de Ăl divin,

Până în gât sătul de vin

În cercuri, doage de butoi,

Şi cât de binecuvântat

E dudu’ fără vină, care,

Sub lame de securi, topoare,

Balerci renaşte, fasonat,

Ca el, rachiului curat

Să-i dea arome şi culoare…

Dar eu aş vrea, de când mă ştiu,

Un tei să fiu, că de-oi cădea

Răpus tot de-un topor sadea,

S-ajung apoi…că-i cu rachiu

Sau vin alb, negru, ghiurghiuliu…

Vr’unui butoi baban, canea ;

De-aceea, cât de blestemat

A fost şi e de-atât popor,

Ca bun creştin, consumator

Cinstit, declar că am iertat

Orice copac ce-a acceptat

Să fie…coadă de topor.

Valeriu Cercel

Vizualizări: 4

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor