Zâmbesc calendaristic între patru secunde

și plâng în eoni veștejiți și uscați,

mă trezesc după soare cu visul de lună,

răcorind veșnicia din febra de noapte

în stropii de rouă abia scăpătați.

 

Prieten m-aș face cu Fratele Timp,

să jucam faț-ascunselea cu ceasul turbat.

Să m-ascund și de dânsul în pădurea umbroasă

în care Secunda nu s-a deșteptat…

 

I-aș cere o zi, doar, să-mi dea mie hățul,

să-mi mân singur caleașca de nuntă. Ospățul

mi-ar fi atunci nebuna plăcere

să-mi port fericirea în mâini doar o dată!

Să mă lase să uit, doar atâta i-aș cere,

că am viață de om, și-i de timp numărată…

 

Noaptea răsare din pântecul meu

când vomit de beția pendulei.

Iar ziua apune pe sfert obosită.

Mi-e și sânge și frate, cu fața pocită,

Timpul, bătrânul balaur și zmeu…

Vizualizări: 38

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor