Se întâmplă ceva


Şi nimeni nu ştie unde


De ce sau cum


Numere impare


Cad printre picături


Chinezeşti


Viaţa e un instrument


De tortură


Ce ne determină să iubim


Patul lui Procust



Cod roşu de rime albe


S.O.S-uri însingurate


În bărcuţe de hârtie


Copii care rămân în ploaie


desenând curcubeul



Adorm cu tâmpla pe rană


Ca un astronaut într-un hipersomn


Într-un hiperspaţiu


Ce a tras cortina


Şi a închis uşa după el


Neavând nevoie


De spectatori.


Vizualizări: 132

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Constantin Grecu pe Mai 11, 2011 la 3:48am
fragil ca şi norii care aduc ploaia ce se transformă în roadele pământului ,gingăşia sufletului acestei distinse poete ,scoate din ,,adâncuri''diamantele propriei existenţe,,cod roşu de rime albe,S.O.S.-uri însingurate,în bărcuţe de hârtie.....''dăruindu-ni-le cu generozitate tuturor.Felicitări,Bianca!
Comentariu publicat de Bianca C. Dan pe Iulie 3, 2010 la 11:23pm
da, e tensiunea prezentului, o furtună interioară, ca un tunet ce răzbate prin norii încărcaţi cu electricitate. Noapte bună tuturor.
Comentariu publicat de Mircea Draganescu pe Iulie 3, 2010 la 1:09am
Există o tensiune ascunsă în poemul tău pentru că” se întâmplă ceva ” sub o aparentă liniște și curgere cuminte a cuvintelor. Poemul poate fi interpretat, descifrat, dar nu asta contează ci doar starea existentă dincolo de cuvinte, tristețea care se degajă pentru că” Viața e un instrument/ De tortură/ Ce ne determină să iubim / Patul lui Procust” și poezia bărcuțelor de hârtie și a copiilor care rămânând în ploaie desenează curcubeul, bucurându-se fără a avea nevoie de spectatori.
MD
Comentariu publicat de Andrei Gabriel Bosancu pe Iulie 1, 2010 la 7:42pm
Doar copiii mai deseneaza curcubee,cred... Oamenii mari alearga dupa taramuri fagaduite, sau comori, la cate unul dintre capetele lui. Poate fac asta ca sa aiba impresia ca au mai mult decat o tortura de trait?
Eu imi fac o barcuta de hartie!
Comentariu publicat de Irina Lucia Mihalca pe Iulie 1, 2010 la 2:04pm
Cifrezi si descifrezi ganduri-cadru encriptate "printre picaturile chinezesti" la semnalele S.O.S. trimise in eter caci ai, mereu la tine, cheia lirei de decodificare, o cheita secreta..
"Copii care rămân în ploaie
desenând curcubeul"
E suficient ca cei doi corespondenti sa aiba cate un exemplar din acelasi poem pentru a intelege mesajul. Viitorul rezida in criptografia cuantica
Comentariu publicat de Constantin Grecu pe Iulie 1, 2010 la 1:19am
Poezia ta, BIANCA , este ca un tablou abstract din care fiecare înţelege ce vrea,încercând să-l adapteze la un concret dureros!Cuvântul,de această dată este folosit ca un bistiriu cu care se încearcă extirparea părţii bolnave a organismului, într-o lume în care speranţele sunt limitate şi indivizi se singularizează!
Comentariu publicat de Muguras Maria Petrescu pe Iunie 30, 2010 la 11:51pm
Asa e, Bianca, se intampla ca oamenii au uitat de ei si mai presus de orice de Dumnezeu. Acum pare ca totul e prea tarziu. Nu ne ajungea criza, care a cazut precum o pacoste pe capul nostru, au mai venit si apele involburate si furioase sa-i lase pe oameni fara nimic si distrusi. Imi pare atat de rau si imi este atat de mila de oamenii aceia, mai ales ca eu m-am nascut si am crescut in Moldova. Imi este foarte greu de cateva zile incoace.
Muguras Maria Petrescu

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor