E trist când spațiul te desparte,

Dar și mai trist când timp separă

Și nu se întoarce cum o vară

Și nici cum pagina de-o carte...

 

Și aproape-i, doar puțin... departe!

 

De unde ai cuvânt să pui

Suav, de dragoste să spui,

Așa cum nu-i al nimănui

Și s-atârni inima de-un cui?...

 

În fuga de-un vagon, sunt gând

Ce-ncerc să-l prind, ca pe-o nălucă;

O fată blondă fremătând

Și nu pot tren s-opresc... s-o ducă.

 

Te strig, o, îmi urlu nerăbdarea

Să te-am pe brațe, ca o floare,

Să-mi tatuezi, cu tu, culoarea,

Să-ți simt miresme amețitoare...

 

Când simt citat din mine, parcă nu-s eu, îs mai mulți...

Devin și eu cuvânt, din ce ești tu... pronunți,

Mă relevând sfios, cu ce-am din suflet, tot,

Legându-mi gând alături... cu inima-n complot!

29.08.2012

Vizualizări: 17

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor