Colerismul ca metodă de fezandare socială

   Trecerea de la acel „ziua bună“ de pe uliţele satului la înjurăturile din trafic, la îmbrâncelile şi coatele împărţite celorlalţi la coadă la promoţii sau la pupăturile sfintelor moaşte s-a făcut cu zgârcenie. Este un traseu parcimonios, făcut posibil datorită gradului sporit de fezandare socială. Adică: ţăranii au fost aduşi la oraş şi făcuţi domni proletari. Proletarii au ajuns activişti şi (unii) informatori. Activiştii au ajuns să conducă cu mentalitate de ţăran-peiorativ. După revoluţiune (termen al regresului, fireşte), mentalitatea ceapistă s-a păstrat, dar munca în comun nu. Fiecare trebuia acum să demonstreze că e mai deştept decât celălalt, că are mai mult şi mai multe, că dacă prietenul şi-a luat un teren trebuie să îşi ia şi el, dacă vecinu’ şi-a schimbat apartamentul pentru o cameră în plus trebuie să facă şi el acelaşi lucru etc. Acesta este adevăratul sens al concurenţei în democraţia colerică! Concurenţa de piaţă... Iar locul liberalismului concurenţei de piaţă, normat democraţiilor originale, aici este luat de pile, mită şi goana după avantaje. Democraţia colerică înseamnă manipulare şi înşelătorie. Asigurări peste asigurări (de casă, de maşină, de pensie, de viaţă etc) dar avantajele pentru care tu plăteşti le poţi obţine, de fapt, când eşti la necaz, numai în instanţă... „Mica înţelegere“ lasă locul „marilor înţelegeri“ – iar între mic şi mare aici şade doar banul.

   Împovărând cetăţeanul cu taxe, creându-i mediul în care el însuşi să se îndatoreze peste măsură, înrobindu-l sub biciul executărilor silite (asemeni executărilor din piaţa publică), iată, obţinem sluga perfectă, silitoare şi îndobitocită. Intrat în fezandarea socială, depăşit de probleme, îndatorat şi din ce în ce mai prost plătit, cetăţeanul nu mai este capabil să privească în jur, să participe constructiv la viaţa socială, când totul în jurul lui se năruie. Apar frica şi tensiunea, lupta lui interioară trece în plan social, omul din jurul său devine un duşman, un agresor, colerismul îl împinge la violenţe – verbală şi fizică.Regulile simple din viaţa socială (culoarea roşie a semaforului, chiar) trebuie încălcate cu un aer de om nedreptăţit, plin de sine, arogant şi posesor de drept al unui asemenea gest brav şi cutezător. Iată curajul şi bravura coleristului democrat, acest Don Quijote al morilor nostre! Dispreţul faţă de aproape trebuie să meargă, însă, mai departe: ştii şi tu...

   Iată porcul de om pe care îl făureşte democraţia colerică. Imbecilul european, bocul forfetar plin de ipocrizie şi stupizenie, al îmbogăţiţilor peste noapte. Căci în aceste condiţiuni banul public devine un vânat râvnit, ochelarii de cal ai îngenunchiatului cetăţean  - nepăsător datorită neputinţei de a întrezări viitorul – nelăsând să se vadă furtul. Lupta tembelilor ce-şi zic politicieni devine şi ea agresivă, căci ciolanul e în faţa lor. Mă scârbesc reclamele cu ciudaţi din Roşia Montană, care se milogesc pe toate posturile. Toată ţara n-are de lucru, nu numai ei. Din toată ţara tinerii pleacă în străinătate, pentru un alt fel de trai, nu numai din Roşia. Ruşine, români, vă vindeţi pentru prea puţini arginţi...

   Democraţia colerică înseamnă dezbinare. Cetăţenii să se mănânce între ei. Să se înjure, să se certe, să-şi dea în cap. Asta ca gubernanţii să poată fura în linişte, să-i îngroape în datoria publică pentru şapte generaţii, ca ungurii să-şi satisfacă (şantajist şi parşivi ca întotdeauna) pretenţiile lor de autonomie de toate felurile...

   Români din toate ţările, uniţi-vă! Până nu e prea târziu...

Vizualizări: 163

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor