- E lună plină-n iarna asta blândă,

Iar nopțile sunt lungi, mereu fierbinți,

Dorințele scadente-mi cer dobândă

Și nu-s puține, nici nu sunt cuminți

 

Visez la pielea ta catifelată

Ce ierni de-a rândul lângă șemineu,

O consumam fierbinte,-n ciocolată

Se transforma curgând pe pieptul meu.

 

Azi când privesc pe geam în depărtare

Se-aude pulsul cailor gonind

Și mă gândesc ce dulce sărbătoare

Când trupul tău, iubito, îl colind.

 

- Se-apropie solstiţiul şi zăpada

Întârzie să cadă pe pământ,

Îmi cenzurez iubirea, am dovada

Că nu există-n lume vreun cuvânt

 

Să-ţi spună că prin trupul meu aleargă

Sălbatici inorogi mânaţi de dor,

Nu pot să-i ţin în frâu, prin stepa largă

A inimii străbat tulburător

 

Acele ierni când blănurile albe

Ne-adăposteau, în trupul meu sfinţind

Venirea ta, azi florile sunt dalbe

Şi-n amintiri răsună un colind.

 

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

Vizualizări: 43

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor