Și-a intins bratele lungi după mine

Din colivia în care ea era

La mine este cheia-zise

Zăbava însa este a ta

 

În colivia-i  stramta ea ignora

Al lumii imens vacarm

Era fericită, blândă

Și-și petrecea demn fiecare ceas...

 

M-am intors spre lanul plin cu flori

Am numărat stelele pierdute

Și fiecare nor

Am numărat pașii nepetrecuti sprees casa ei

Am plâns după copiii noștri nenăscuți

Și după taina ei

Mă rog să vadă lacrima mea de dor

Să vadă cât de fadă

A fost viața mea fără un fior

 

Iarta-ma as vrea sa ii spun

Dar frica ma paralizează

Nu mai pot

Ajută-mă să mă înveți

Să știu cum să te rog...

Galați, Mănăstirea "Sfânta Treime" 12 August 2020

 

Vizualizări: 26

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor