- Dragi cinci B, azi o să scriem o scurtă compunere ... cum am mai făcut noi, dar o să inventăm ceva nou: în loc să scriem pe caiete, scriem pe tabletă! Aveţi toţi tabletele la voi?

- Daaaaa!

- Doamna! Doamna! Manea n-are tabletă!

            - Păi dacă nu are tabletă, el o să scrie pe caiet, ce să facă, îl linişti profesoara pe băieţelul din ultima bancă. Mai e cineva care nu are tabletă? continuă doamna, verificând, aşa cum se cuvine, starea clasei. Ştiţi ceva ... aveţi măcar o tabletă la fiecare bancă?

            După ce împărţi judicios inventarul de aparate la fiecare bancă – de fapt, aşeză elevii cate doi-trei ... chiar patru, profesoara de limba engleză explică activitatea:

            - Buuun ... întâi să se logheze toată lumea la facebook, pe grupul nostru. Gata? Eu o să scriu pe telefon – că nici eu nu am tabletă la mine – prima propoziţie a compunerii, pe urmă, începând cu prima bancă de la geam o să continuaţi voi, tot cu câte o propoziţie. O să vedeţi, trebuie folosit past tense simple, pe care l-am învăţat data trecută. Hai, începem?

Pe displayurile copiilor apăru: Yesterday, Peter woke up at seven o’clock[1].

            - Hai, banca întâi! Gata? A, foarte bine! S-a sculat şi s-a dus la baie. Băi, care a scris acolo prostii? se revoltă doamna, citind în continuare, însoţită de chicotele copiilor. Şterge, n-auzi? Hai, banca a doua! Braaaavo! Apoi şi-a luat micul dejun. Continuă, banca a treia! Good, good, good! La şapte si jumătate a plecat la şcoală. Văd c-aţi înţeles, hai, banca următoare. La opt a început ora de engleză … aşa … La … ce-ai scris acolo mă, ora 100? Poate 10 … a mâncat un sandwich … ce frumos, vezi că ai mancat şi tu un h … hai, cine urmează? Lică, ce faci, dormi?

- Mi s-a oprit tableta, doamna, nu mai are baterie.

            - Nici nu mă mir, Lică, tu niciodată nu ai ce-ti trebuie. Lasă, hai, care mai e? Peter a plecat acasă la ora 1 fără zece. Hai, că-i bine! Vă place, copii?

- Daaaaa!

            Activitatea se derula conform cu aşteptările Luciei Costescu. O profesoară plină de imaginaţie, Lucia inventa mereu tot felul de şiretlicuri pentru a-şi atrage elevii şi a-i face să inveţe fără efort. De cele mai multe ori ajungea la efectul dorit, iar copiii se trezeau că au mai învăţat ceva, chiar dacă nu simţiseră nici o oboseală. Uneori, însă, sistemul ei de lucru nu era înţeles foarte bine de părinţi, pentru care un copil care nu stă la masa de lucru şi în timp ce serveşte  masa de prânz e un copil care nu învaţă nimic pentru că profesorul e leneş si nu îi preda cum trebuie. Adevărul e că nici colegii nu prea înţelegeau cum e cu asta, metodele moderne. De aceea, doamna Costescu nu se miră când în clasă intră directorul, făcând o figură nemulţumită.

            - Bună ziuaaaaaa!

            - Staţi jos, copii, că vreau să vorbesc ceva cu doamna, anunţă domnul Ştefan, ieşind din sală şi lăsând uşa deschisă pentru colega lui. Doamnă, începu el pe hol, de douăzeci de minute vă urmăresc pe monitor şi ce văd? Vad o profesoară care, în loc să lucreze cu elevii, stă pe telefonul mobil! Nu se poate doamnă! Vorbesc eu acum, doamnă, dumneavoastră vă aşteptaţi rândul, doamnă, opri şeful tentativa profesoarei de a răspunde. Şi ce mai văd? Pai ce să văd, doamnă, decât ceea ce e absolut normal: când pisica nu-i acasă, elevii joacă pe masă, doamnă! Copiii se joacă şi ei cu tablete! În primul rând, eu am interzis categoric să vină elevii noştri cu jucării din astea la şcoală, iar în al doilea rând, doamnă, de ce au venit cu tablete la şcoală? Vorbesc eu, doamnă, dumneata, când vorbeşti cu mine, să taci! Mai ales că ştiu eu bine, doamnă, ce hram porţi!

            Enervându-se pe măsură ce argumenta, directorul uitase de intenţia lui de a păstra discreţia. Reproşurile lui se auzeau pe tot etajul, acoperite, din când în când, de strigătele copiilor lăsaţi singuri în clasă, care, deşi nesupravegheaţi, continuau activitatea iniţiată de Lucia Costescu.

- La ora 3 Peter s-a culcat.

- La ora 4 după-amiază, mama lui Peter a venit de la muncă şi îl trezeşte  pe Peter.

- Te spun lui doamna, ai greşit, ai pus present simple în loc de past simple!

- La ora 6 Peter şi-a făcut tema la engleză.

- Aşa, doamnă, că vă invit să lăsaţi în clasă alte activităţi şi să vă rezumaţi la predarea limbii engleze, pentru care sunteţi plătită! Nu vreau să ştiu nimic! strigă el şi mai iritat, văzând că Lucia din nou încearcă să spună ceva.

- La şapte şi jumătate Peter a ieşit la joacă în curtea blocului.

- Vedeţi, doamnă, copiii ăştia se joacă, în loc să înveţe! Doamnă, e inadmisibil! Voi cere să se discute cazul dumneavoastră în consiliul de administraţie.

Probabil obosit, sau convins că tânăra sa colegă era destul de speriată, directorul intră în clasă, unde strigătele elevilor încetară brusc.

- Aşa, măi copiii, ce făceaţi voi aici? Vă jucaţi cu tableta? Ia, acesta micu’ din banca a doua, cum te cheamă, ia spune tu, ce jocuri vă jucaţi?

- Nu ne jucăm, dom director, suntem pe facebook, răspunse copilul.

- A, pe facebook?!! Şi mai rău! Pe facebook în timpul orei de engleză. Puneţi poze?

- Nu, dom director, noi facem un exerciţiu de compunere.

Rămas cu gura căscată, domnul Ştefan luă tableta din mâna micuţului din banca a doua şi încercă să citească. Înţelegând, cu ajutorul copilului, propoziţiile, el aruncă o privire vinovată către profesoară şi ieşi din clasă, uitând să mai asculte „Bună ziuaaaaaaaa” celor din bănci. Iar în pauza următoare, uitând scena pe care i-o făcuse Luciei, o lăudă în cancelarie.

- O metodă excepţională, care combină spiritul ludic al copiilor cu necesitatea de a asimila noi cunoştinţe şi de a le aplica în viaţă. Ia, doamnă, daţi-mi puţin telefonul dumneavoastră, să le explic colegilor cum se face.

Directorul explică, cu lux de amănunte, demersul didactic al doamnei Costescu, nelăsând de-o parte nici impactul mijloacelor moderne de învăţământ asupra evoluţiei didacticii şi metodologiei de predare. Apoi reproduse din memorie conţinutul propoziţiilor scrise de elevii clasei a cincea B, poticnindu-se la ultimele.

- Doamnă, văd că mai sunt vreo patru-cinci fraze noi aici, vreţi să ni le citiţi? că eu mi-am uitat ochelarii în cabinet.

Lucia traduse noile contribuţii la dezvoltarea compunerii: La nouă, Peter a aprins televizorul./  La 10 şi jumătate, Peter s-a spălat pe dinţi /. La 11, mama lui Peter i-a spus lui Peter să se culce. / La 11 şi cinci, Peter s-a culcat.

- … Iar mama şi tata lui Peter ce-au făcut? interveni unul dintre profesorii veterani din cancelarie.

- Domnu Dan, e compunere cu început dat, făcută de copii de clasa a cincea. Doar n-o să ne apucăm să scriem şi amănunte picante, explică directorul.

- Las’ că amănuntele picante le scriem noi, propuse un alt profesor. Luci, ia dă puţin compunerea aia, să vedem noi …

- Nu puteţi să scrieţi aici, domnu Gelu, e un grup al copiilor şi ne facem de râs faţă de ei dacă scriem măscări.

- Ei na, facem alt grup. Mă Crenguţo, ia deschide tu calculatorul acela, să facem un grup al nostru, şi dacă n-m face noi o compunere de stă mâţu-n coadă, să-mi spuneţi mie cuţu!

Crenguţa Dacian, tânăra profesoară de informatică, nu se lăsă rugată şi după câteva minute cadrele didactice se înghesuiră în jurul calculatorului din cancelarie.

Eu o să scriu româneşte, anunţă Crenguţa, cine mai stă să traducă.

La 11 şi un sfert, tatăl lui Peter desfăcu o bere. / La 11 şi douăzeci, mama lui Peter se duse să stingă lumina din camera lui Peter. / La 11 jumătate, mama lui Peter şi tata lui Peter s-au dus la culcare.

- Să nu fim indiscreţi, domnilor, spuse directorul, uitând să mai arate ceasul de la mană colegilor, care nici nu se gândeau să plece la oră.

La 12 tata lui Peter…

- Cum dracu îl cheamă pe acesta, bre?

Nae începu să sforăie. / La 12 şi un minut mama lui Peter … Vasilica îl scutură.

- Intrăm în derizoriu, fraţilor, decretă profesorul de română. Eu o să scriu numai ce e important: La ora şase, când sună deşteptătorul, Nae dădu un recital de înjurături.

- Chiar că e important, critică directorul. Mai bine să scriem: Părinţii lui Peter au plecat la serviciu, aşa cum le cere datoria, la ora şapte.

            … La ora nouă şi cinci Nae fu chemat de şeful de tură

            - Ştiţi ceva? Mă gândesc să ne împărţim munca, dintre noi să ne ocupăm de Nae, iar alţii de Vasilica, propuse directorul. De Peter se ocupă, în continuare, copiii de la a V-a B.

            Pentru că gălăgia copiilor rămaşi nesupravegheaţi în clase creştea exponenţial, cadrele didactice abandonară, cu regret, calculatorul din cancelarie. Dar fiecare îşi propuse să urmărească evoluţia lui Peter şi a părinţilor lui şi se ţinură de cuvânt. A doua zi, cancelaria zumzăia:

            - Ai văzut că Nae îşi înşeală nevasta? Eram sigură, şopti o învăţătoare.

            - Erai sigură pentru că tu ai scris ce făcea la ora 16.45, replică alta. Tot aşa cum eu eram sigură că Vasilica trage la măsea, pe ascuns, ai vazut ce făcea ea pe la 18.25 …

            Când intră în cancelarie pentru orele de după amiază, Lucia Costescu fu abordată frontal de către colega ei de franceză:

            - Ma chère, de unde şi până unde ai inventat tu compunerea cu început dat? Eu fac exercice-ul acesta de când învăţam pentru definitivat şi îl cunosc foarte bine. Ia te rog să spui tare, aici, în cancelarie, să audă toţi, că de la mine l-ai învăţat. Auziţi, colegi, Costeasca recunoaşte că eu i-am explicat cum se face compunerea asta!

            - Şi cui îi pasă? veni răspunsul de la ocupantul scaunului de la calculator. Mai bine veniţi să vedeti, Peter a fugit de acasă în dimineaţa asta, la 7.12, când Vasilica a încercat să-i dea la masă brânză feta, care nu-i place lui.

            - Ia uite, Nae a aruncat farfuria pe jos şi a trântit uşa când a plecat repede după fiu-său, la 7.13!

            - Iar Vasilica a plâns exact opt minute, de la 7.13 până la 7.21.

            - Apoi a plecat şi ea la serviciu, la 7.33, dar a scăpat autobuzul şi a luat un taxi.

            - Are cineva idee ce mai face Pete? Nu pot afla dacă a ajuns la şcoală. Nici măcar nu ştiu la ce şcoala învaţă, se lamentă profesoara de matematică, săracu, copil părăsit de părinţi şi ajuns al nimănui, pe străzi …

            Câteva clipe, toţi cei din cancelarie rămaseră cu gura căscată. Apoi îşi aduseră aminte că se discuta despre o compunere cu început dat, dădură a lehamite din mână, unii, mai tineri, chiar îşi făcură, discret, semne care spuneau multe despre sănătatea mentală a colegei pensionare, apoi, cu cataloagele sub braţ, porniră spre clase.

            Oraşul se cutremură a doua zi când află, din presă, ca bietul Pete, copil neînţeles de părinţii lui, încercase să se arunce în faţa tramvaiului. Chiar dacă municipalitatea nu se gândise niciodată să introducă o linie de tramvai în oraş, mulţi cetăţeni îi trimiseră mesaje disperate primarului, cerându-i, unii custodia copilului, alţii să trimită mai mulţi poliţişti de la rutieră pe străzi, pentru evitarea, pe viitor, a astfel de evenimente neplăcute.

            Inspectoratul şcolar judeţean iniţie o anchetă internă, pentru a afla cine se face vinovat de tragedia prin care trecea elevul Pete. Investigaţiile conduseră, mai întâi, la profesoara de engleză Lucia Costescu, dar, aşa cum colegii ei declarară pentru un post de televiziune, adevărata vinovată era doamna de franceză, care se ocupa de mulţi ani, încă din anii de început a carierei didactice, cu maltratarea elevilor şi dezmembrarea familiilor.

Poliţia şi Protecţia Copilului nu aveau cum să stea cu braţele încrucişate. După îndelungi căutări reuşiră, datorită metodelor moderne de anchetă, să îl găsească pe fugitul de acasă Pete, pe care îl internară urgent într-un centru … de fapt în mai multe centre de plasament din judeţ.

Cu toate aceste, după câteva zile, şeful poliţiei locale şi inspectorul general fură nevoiţi să-şi prezinte demisia; Pete continua să îşi pună viaţa în pericol, căţărându-se, la ora 18.18, pe faţada gării. Ministrul transporturilor interveni urgent şi, refuzând să îşi dea  demisia, dispuse demolarea imediată a secularei clădiri feroviare, ornamentele de pe faţadă şi de pe cornişe fiind un adevărat pericol social. Ba mai mult, trenurile fură deviate sine die de pe acea magistrală pentru că nimeni nu putea garanta că Pete nu va încerca şi alt act disperat.

Ministrul de interne fu interpelat în parlament şi trebui să dea socoteală pentru slaba activitate a poliţiei, care nu putea proteja un copilaş de clasa a cincea de răutatea oamenilor. Răspunsul oferit de demnitar nu făcu decât să încingă şi mai mult spiritele, el manifestându-şi regretul pentru aşa-zisa impotentă a forţelor de ordine, dar şi pentru ghinionul de a conduce aceste forţe într-o perioadă de criză.

La ora 19.06, Pete dădu o nouă dovadă a pericolului în care trăia permanent: se urcă într-un avion al unei companii străine pentru a călători, clandestin, spre o destinaţie necunoscută. Ministrul apărării, temându-se şi el de o interpelare, ordonă „numaidecâta” decolare a tuturor avioanelor de vânătoare disponibile, româneşti şi străine, pentru interceptarea zborului şi toate avioanele aparţinând acelei linii aeriene fură conduse şi obligate să aterizeze pe terenuri militare. Din păcate, Pete nu a fost găsit în nici unul dintre avioane, ceea ce dovedea că pericolul fusese real şi că, fără îndioială, băiatul căzuse din avion în timpul zborului.

Sub presiunea populaţiei, CSAT se întruni de urgenţă pentru a decide închiderea spaţiului aerian al ţării, pentru a evita, pe viitor, ca astfel de firme incompetente să mai facă bani pe spinarea cetăţenilor. Multe avioane suspecte fură reţinute pe aeroporturi, iar echipaje arestate. Mase de oameni furioşi, nesocotind somaţiile sentinelelor, reuşiră să pătrundă pe platformele respective, distrugând, aşa cum se cuvenea, aeronavele vinovate.

Din fericire, la ora 7.05, Pete îşi luă micul dejun, după care, la 7.30, porni spre şcoală. Presa locală şi centrală publică imediat ştirea, cu titluri de-o şchioapă, dar realitatea era, totuşi, tristă. Deşi la ora 8.00 Pete a intrat în clasă, iar la 13.00 a plecat acasă, odată cu colegii lui, el nu a mai ajuns acasă, ci în portul maritim al oraşului de câmpie, unde înregistră o tentativa de a urca la bordul unui petrolier arab. În scurt timp, serviciile secrete făcură public numele armatorului, iar marina militară, printr-un comando format din militari de diferite naţionalităţi, ocupă, după o scurtă luptă cu echipajul, marea navă comercială amarată într-un port din Marea Mediterană, din fericire fără a declanşa un incendiu la bord sau in port.. Eficienţa forţelor aliate a fost astfel demonstrată, iar comandantul suprem al NATO primi felicitări sincere din partea tuturor ţărilor.

Liniştea a fost, din păcate, de scurtă durată. În ciuda apelurilor repetate ale părinţilor săi, Pete nu reveni la domiciliu. Prezenţa lui fu semnalată, pe rând, în diferite locuri din ţară şi de pe toate continentele, provocând, de fiecare dată, mari emoţii. Norocul a fost că, de fiecare dată, autorităţile locale au ştiut să gestioneze momentele tensionate, evitând o prea mare vărsare de sânge. Până când, din cauza neatenţiei unui ofiţer de rang superior, copilul a pătruns, cu ajutorul lui  Spiderman, la ora 22.54, într-un depozit de arme nucleare, unde, nefiind instruit cum se cuvine în legătură cu păstrarea şi utilizarea focoaselor (oare de ce cadrele militare respective nu si-au făcut datoria – întrebare la care Curtea Marţială şi plutoanele de execuţie din toate ţările deţinătoare a bombei atomice au răspuns cu sintagma „Înaltă trădare”) a iniţiat procesul de lansare a rachetelor.

 

………………………………………………………………………………………………

 

            Lucia Costescu anunţă tema lecţiei următoare:

            - So, Cinci B, azi vom face o nouă compunere pentru a înţelege mai bine prezentul simplu. Scriu eu începutul pe tabletă, voi continuaţi, doar ştiţi cum se face, nu?

            În acest moment, Peter ia masa de prânz împreună cu mama şi cu tatăl său.

            - Banca întâi de la uşă, hai, ce urmează?

            Chiar acum Pete mulţumeşte pentru masă.

            - Banca a doua?

            Pete stă la masă şi îşi face lecţiile pentru ziua următoare.

            - Banca a treia?

            Pete vorbeşte cu părinţii lui despre şcoală şi familie.

 

I7.06.2014



[1] Ieri, Peter s-a trezit la ora şapte (eng.)

Vizualizări: 679

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor