Particulă, am fi unicat; o suferință, doar plictisitoare,
De singurătate! N-ar fi nicio plăcere încântătoare;
Doar nulitate intrinsecă că n-ar mai fi dezvăluire...
Nici nu s-ar ști, cunoaște... nu ar fi nicio făptuire!

... Căci n-ar fi fapte, că” făcut”, oricum el nu s-ar ști;
Nici amintiri, nici gânduri, vise nu s-ar povesti!
Nici scris n-ar fi fost, poate nici mimică, cuvânt...
Căci nimeni n-ar citi... nu s-ar săpa niciun mormânt...

... Că n-ar fi cin’ să sape, nici bocete n-ar fi!
În fapt, nici n-ar fi ”este”, că nu ar fi copii!
N-am bea de fericire și n-am ști de frumos!...
Că n-am cunoaște pe-altul, guri n-ar fi de folos!

Cât crunt de adevăr este în ”împreună”
Din mulți egali, ce fac un tot divers să spună,
Să cânte, să aplaude, să plângă, să se ia de mână...
Ce minunat că din comunicat trăim!... Ne împletim, cunună!
28.05.2012

Vizualizări: 19

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor