Zeii și-au decorat singurătatea
cu universuri,
poate chiar paralele,
cu galaxii
și sori în agonie,
la picioarele infinitului
răsturnat
de propria plenitudine.
Iar nouă, firavă materie
risipită în forme
mereu repetabile.
De aceea, nesupuși și disperați,
am izvorât cuvântul
liber să le cuprindă pe toate
și totul,
dar înfrigurată conștiință
și însingurat destin s-a născut
prin rostirea în sine.
Ca o haină
pentru a îmbrăca frigul,
pe care l-am învățat
de atunci înainte.

Vizualizări: 11

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor