Despre conceptul de iubire sau ideea de eros s-au scris rauri de cuvinte, tratate intregi.

Imi amintesc printre altele volumul "De l' Amour" al lui Stendhal care clarifica pentru adolescentii generatiei mele diferenta dintre infatuare si iubire autentica. 

Exista mai multe nivele ale acestei stari, emotiile fiind doar varful icebergului. La un prim nivel, pe care l-as numi eteric, iubirea e de tip periferic, un mod de a simti mai curand instinctiv. Aceasta ar putea fi matricea dupa care s-a format mai apoi intregul corp. La un alt nivel se plaseaza sentimentele pe care le nutrim fata de noi insine. Dupa cum bine stim emotiile sunt doar partea vizibila a unei constructii interioare, extinsa la dimensiunile gandurilor, cuvintelor si actiunilor noastre adanc cristalizate. La nivele superioare s-ar putea plasa iubirea pentru o gandire logica legata de crearea gandurilor pozitive. Amintirile, experientele trecute, copilaria, relatiile, toate se situeaza la un inalt nivel emotional. Iubirea neconditionata fata de altii si iubirea divina pentru intreaga creatie ... ..

Pe cea mai inalta treapta ramane Intelepciunea, cea care ne aminteste perfectiunea vietii, legata tot de sentimentul de dragoste de viata.

Traditia crestina face din iubirea aproapelui un fel de obligatie. Egoismul - condamnabil din punct de vedere moral - e contrastat de altruism si devotament. 

Interesanta este pozitia grecilor. Aristotel prezinta aceaste concepte intr-un mod complet diferit: chiar si atunci cand imi iubesc semenii de fapt tot pe mine ma iubesc. Prin urmare se pot distinge in natura umana doua forme de egoism: unul vulgar si un altul virtuos. De exemplu egoismul vulgar nu poate da nastere prieteniei care e o consecinta a "egoismului" persoanelor virtuoase. 

In centrul dorintei nascute din iubire Platon situeaza Nelinistea care, daca ar fi corect inteleasa, ar putea insufleti orice fel de cautare cu adevarat filozofica. El ridica intrebarea daca in adancul sufletului uman s-ar putea deslusi dorinta de a sti, de a cunoaste adevarata esenta a tuturor lucrurilor. Platon considera pana si Dorinta izvorata din Iubire de natura filozofica.

"Cine nu crede ca-i lipseste ceva nu-si doreste acel lucru." 

Erosul e iubitor de frumos, precum stiinta care face parte tot dintre lucrurile frumoase prin excelenta. Este prin urmare inevitabil ca Erosul sa filozofeze deoarece se situeaza intre stiinta si ignoranta ( fapt demonstrat intr-un dialog dintre Socrate si o femeie care i-ar fi revelat adevarata natura a iubirii ).   

Cei ce iubesc filozofia sunt animati tot de Eros, demonul iubirii, neobosit cautator al Frumusetii care cuprinde si Adevarul. Acestia, precum demonii, se situeaza la egala distanta intre zei si muritori.

Freud considera ca va fi mereu posibil ca mase mari de oameni sa fie unite prin legaturi stranse de iubire cu singura conditie ca inafara acestora sa ramana o alta parte a umanitatii care sa incaseze loviturile. Teoria sa constanta este ca oamenii sunt posedati de un instinct, o tendinta naturala agresiva si doar educatia morala si ratiunea dau nastere obligatiei de a controla dorintele si de a iubi semenii. Ideea de Eros e completata de Thanatos, prin care forte opuse anuleaza pulsatiile vitale explicand astfel tendintele de tipul dorintelor agresive.

Omul va trebui sa-si combata constant agresivitaea cu care se naste si pe care nu o va elimina niciodata in mod definitiv. Tendinta agresiva e principalul motiv de alienare a raporturilor dintre oameni. Agresivitatea impune permanent eforturi sustinute. Ostilitatea primordiala ridica oamenii impotriva oamenilor iar pasiunile instinctive sunt mai puternice decat ratiunea. Agresivitatea umana si manifestarile ei pot fi reduse doar de reactii psihice de tip etic. De aici se naste idealul de iubire a semenilor nostri ca pe noi insine.

In pedagogie a fost demonstrat ca "ceea ce cred devine de cele mai multe ori adevarat". Aceasta idee - vehiculata in domeniul pedagogiei - demonstreaza cum faptul de a considera pe cineva prost sau inteligent face ca respectivul sa devina astfel. In egala masura se aplica si in plan sentimental si se explica prin puterea de judecata asupra altuia. Persoana pe care o apreciem sau criticam nu ramane (de cele mai multe ori) indiferenta la ideea pe care o construim despre ea. Am putea in consecinta afirma ca ea se transforma in baza unei idei. Atunci cand consider un copil pe care-l educ ca fiind incapabil de a ma intelege, aceasta consideratie, transmisa prin privirile si vorbele mele il vor face sa devina stupid. 

In acelasi fel increderea sau asteptarile constructive vor fi precum caldura soarelui asupra solului fertil. Cand ne indragostim imprumutam persoanei iubite virtuti. Iubind si respectand pe cineva il inaltam deasupra stadiului in care se afla. Increderea e o virtute. Daca voi sti sa o daruiesc in intregime atunci cine ma va mai putea dezamagi ? De aceea trebuie sa incepem prin a darui.

Celalalt nu e decat o fiinta in care descopar propria fiinta. El e individul prin care se realizeaza un alt individ.

Privirii cu care ne intampinam semenii ii putem conferi ideea pe care ne o facem despre ei. Consideratia noastra explicita sau implicita nu e doar simpla cunoastere pentru ca ea poate actiona asupra altuia si ii poate modifica modul de a fi.

Vizualizări: 1256

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Ninel Vrânceanu pe Martie 22, 2015 la 9:07am

Atunci...să scriem, să iubim, să ne dăruim!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor