Consolare

 

 

umbra mea dispăruse, vai, deodată

( se dizintegrase nevăzută ca un atom )

degeaba strigasem şi bătusem din poartă

în poartă

nimeni nu văzuse pe-acolo vreo umbră

umblând fără om

 

bătrânii spuneau că umbrele-şi însoţeau

trupurile în peregrinările lor

( încoresetate de-o voinţă supremă  )

dar umbra mea fugise chiar înainte să mor!

şi-atunci, mă întreb, cum dracu’ să ies

din această dilemă?

 

 simplu, fără să priveşti înapoi

( îi auzii glasu-n urechi cum mă scurmă )

dacă am încăput, iubitule, într-o inimă

amândoi

de ce n-am încăpea acum… într-o umbră?

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Vizualizări: 136

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Hirja Bogdan Marcel pe Aprilie 29, 2014 la 5:44pm

frumoase versuri felicitari!

Comentariu publicat de VERONICA OSORHEIAN pe Aprilie 26, 2014 la 11:26am

dacă am încăput, iubitule, într-o inimă

amândoi

de ce n-am încăpea acum… într-o umbră? 

Frumos.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor