poezie, proză, eseu, teatru, jurnalstică, evenimente literare
Privesc in ochii tai adanci…de mii de ani lumina…
Caci orologiul timpului prezent grabeste pasul
Si departarea pare tot mai mare sa devina,
Cand viata nemiloasa cu graba-ntoarce ceasul…
Am prins in palma mea, crampei de vise clare,
De dor si sentimente ce se perinda-n graba,
Invaluind in ceata enigma vietii care,
Puterea mintii noastre nu poate s-o ‘nteleaga…
Te-ai intrebat vreodata…de unde vine marea…
Cand valurile-si sparge de malul linistit…
Sau soarele… ce tandru, in zori, saruta zarea…
Te-ai intrebat vreodata…de unde-a rasarit?
Tu stii de ce plang norii cu lacrimi ce cad lin,
Pe sufletele noastre si nu dau socoteala…
Caci nimeni nu-i intreaba de unde, de ce vin…
Cand credem ca prezentul se-ntampla din greseala?
Ascult tacerea noptii…si ma confund incet…
Cu razele de luna ce stralucesc aparte,
Vibrand precum iubirea in suflet de poet…
Si intuiesc lumina ce mult ne mai desparte…
Adaugă un comentariu
...Marius...cand postez...mai nou si cand scriu...te simt aproape si in paralel...am in minte semantica, cuvintelor in spiritul tau...iti multumesc...si-ti daruiesc liniste si dark blue, pentru o noapte mirifica...Alexandra
Tare frumoasă această poezie scrisă in vers clasic, cu incantații ale veșniciei... în aceste CONTROVERSATE ADEVĂRURI. Cu admirație, Ligia
© 2021 Created by Gelu Vlaşin.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !
Alătură-te reţelei reţeaua literară