COPII FĂRĂ IUBIRE

Cîţi copii frumoşi ,fetiţe ca zîne din poveşti

Cu suflete nevinovate,ţie milă cînd îi priveşti,

Şi plînge inima în tine ,poate tu şti că ei nu au ,copilărie

Iubire părintească,nu au o mamă care să-i îngrijească.

Nu au pe cine să sărute în fiecare dimineaţă.

Ei sunt născuţi cu un desin amar în lume

Născuţi,fără a avea mamă la cine-îi spune,

Ei au fost părăsiţi de mama nemiloasă

Atunci cînd ia născut şi le-a dat viaţă.

Vedem copii care se uită cu durere la noi,

Şi sunt supăraţi de atîtea dureri.

Căci e copilul nimănui,nu are cine să-l îngrijească,

Umblă pe stradă ca o zdreanţă,el e copilul străzii abandonat

Cu ce- e vinovat?umblă pe stradă nemîncat

Şi cere o bucată de pîine ,dar oamenii conştinţei nu au milă,

Îi gonesc ,şi îi alungă ,ca pe nişte cîini hăituiţi,

Nu ştiu că sunt copii străzii părăsiţi....

Dar ce păcat! ce a făcut bietul sufleţel nevinovat?

Şi are nişte ochi.... ca cerul,şi părul de mătase,l-aş lua la mine acasă,

Dar cînd să-l prind de mînuţă,nu mai pot să-l ajut

Căci copilaşul a dispărut......

Vizualizări: 19

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor