cu verde aprins pe la pleoape

fără pași întorși înspre urmă

nu-i așa că timpul acade

spre ultima dorință diurnă

 

frumoasă făptură fugară

tezește-te de dimineață

ucide-mi credința nocturnă

fă-mi sete amară de viață

 

genunchii strânge-i la piept

umilește-mi vena pe rug

credința e doar un drept

pășit șăgalnic neîntrerupt

 

ia-mi sânge din ultima venă

rug înțepat de măceșe să ai

dulceață vâscoasă perenă

de ești flămândă, limbă să-mi tai

 

să te adulmec speriat de cireș

chiar de mai sus de mine să fi

umil, sărut al tău preș

din noapte, stelele mii

 

himeră arde-mi un umăr

cuib cald de vise să-ți fiu

hai să ucidem durerea și dorul

de viu....................

 

10 04 2012

Ștefan Oană

Vizualizări: 17

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor