Alergam prin ploaie fara sa o simt,

                       lanurile cimpului mi-erau labirint

                       de calcam pe pietre de calcam pe

                       spini,de fugem de lume de oameni

                       haini,toate -mi erau vorbe spuse

                       intr-o doara ,caci zburdam prin 

                       lanuri ca o caprioara.

                       Dar apoi cind vremea a trecut de

                       joaca,amintirile mi-au ramas la

                      poarta unei vieti traite in copilarie

                      care vor ramine scumpa temelie

                      imi vor da putere cit timp voi trai

                      sa-mi continuu drumul care l-am 

                      ales,intr-o lume cruda si fara succes!!

Vizualizări: 92

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor