Coroana regelui? Ramurile copacului

cu rădăcinile sigur ancorate

în mintea, în sufletul suveranului,

din care el îşi trage vlaga nemuririi,

în faţa căruia se pleacă

smerit pieritorii de rând.

 

Coroana regelui? Aurul sfânt,

a cărui solitudine îndulcită e

prin clinchetul fărâmelor de jad,

curgătoare podoabe rupte

din Cornul abundenţei

cândva pierdut de Ceruri.

 

Coroana regelui? Adevărata punte

între a fi şi a nu fi în viaţa unui popor!

Vizualizări: 31

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor