O frână bruscă, la apariţia unui băieţel la câţiva metri în faţa maşinii, îl făcu să revină cu gândul în prezent. După ce trecu un autoturism care venera din sens opus, virară la stânga pe o stradă îngustă şi opriră în faţa unui bloc cu patru etaje. În maşină rămase doar Bujoreanu, şoferul, care ţinea legătura prin staţia radio cu dispeceratul.

Intrară în bloc. Locuinţa inginerului era la etajul al treilea. În casa scărilor, întuneric beznă. Medicul Ralea se împiedică de o treaptă şi, după ce îşi recăpătă echilibrul, strivi între dinţi o înjurătură deocheată şi îşi continuă drumul de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. La uşa apartamentului îi întâmpină un agent în uniformă care avea grijă să nu intre nimeni.

- Să trăiţi !

- Noroc, Dima !, răspunse comisarul.

Era poliţistul care anunţase cazul. Când deschise uşa de la intrarea în apartament, lumina care se revărsa dinăuntru făcea să se distingă clar feţele tuturor.

- Cum s-a întâmplat ?, întrebă procurorul.

- Astăzi, am întârziat mai mult în zonă, explică Dima. Am fost în blocul vecin să verific o plângere. La plecare, o bătrânică agitată, înspăimântată, m-a oprit şi mi-a spus despre nenorocire. Am urcat repede şi am văzut ce o să vedeţi şi dumneavoastră.

Poliţistul vorbise calm. Era un om cerebral, avea experienţă.

- Cam cât era ceasul ?

- Ora opt… Adică douăzeci. Imediat am sunat la sediu.

- Inginerul şi bătrâna unde sunt ?, întrebă Marciuc.

- Inginerul, la serviciu, nu ştie nimic despre cele întâmplate. Bătrâna, în apartamentul de vizavi. Acum a plecat, dar trebuie să revină numaidecât. E puternic marcată… Mi-a mărturisit că ea şi victima au fost prietene bune.

Între timp, bătrâna îşi făcu apariţia. O femeie de aproximativ 70 de ani, cochet îmbrăcată, cu părul complet alb, frumos aranjat într-un coc pe creştetul capului. Vârsta, însă, nu ascundea faptul că în tinereţe fusese frumoasă. Acum părea speriată.

Intrară. Apartamentul era mare, cu patru camere, hol, baie şi bucătărie, frumos mobilat, totul aranjat cu bun gust şi în ordine. Peste tot, bibelouri. În sufragerie, pe un perete, un tablou mare, bine lucrat, un peisaj monoton de toamnă care insufla tristeţe.

- Doamnă, sunt procurorul Diaconu şi vă rog să îmi răspundeţi la câteva întrebări. Sunteţi de acord ?

- Sigur... Melania Dumitrescu mă numesc... Vă rog, domnule procuror, vă ascult..., făcu amabilă femeia.

- Mă bucur, doamna Dumitrescu... Cum aţi constatat moartea prietenei dumneavoastră şi a fetiţei ?

Înainte de a răspunde, bătrâna îşi şterse câteva lacrimi ce-i apăruseră la colţurile ochilor.

- Am venit până la ea să mai discutăm una şi alta. O mai şi ajutam la câte ceva. Veneam des, mai ales că eu sunt singură. Soţul meu a fost revizor contabil şi a plecat în urmă cu zece ani..., definitiv..., mai avea puţin până la pensie.

- Aţi găsit uşa deschisă ? se interesă comisarul.

- Nu, domnuleAm găsit-o închisă.

Într-unul dintre dormitoare, zăcea întinsă pe pat, în nefiinţă, cu faţa în sus, o femeie de vreo 25 - 27 de ani, de o frumuseţe izbitoare. Părea că doarme. Era îmbrăcată într-un capot de mătase de culoare verde care, în acea poziţie, făcea să i se vadă picioarele până mai sus de genunchi. Părul negru, lung, îi era răvăşit. Alături, la câţiva metri, în stânga patului, un pătuţ pentru nou-născuţi. În pătuţ, o fetiţă. Şi ea, fără viaţă. Îngrozitoare imagine ! “Cine a putut face una ca asta ?!”, spuse mai mult pentru sine Trifan. “ Doamne, câtă cruzime !”

Bătrâna începu să plângă înfundat.

- Linştiţi-vă doamnă !…, o îmbună Marciuc. Vă înţelegem durerea, dar, trebuie…, avem nevoie de ajutorul dumneavoastră.

După o primă examinare, medicul legist conchise: femeia sucombase din cauza sugrumării, cu aproximativ două ore în urmă.

Procurorul îşi privi ceasul. Era ora 20 şi cincizeci de minute.

- Sunteţi sigur, domnule Ralea ? întrebă Diaconu.

- După indiciile exterioare, da. Priviţi, se mai cunosc urmele degetelor criminalului pe gâtul femeii. Vom afla mai multe la necropsie. Urme de viol nu sunt.

- Mda…, aprobă Marciuc gânditor.

Legistul se apropie apoi de pătuţul fetiţei. După o atentă examinare, spuse:

- AsfixieA fost asfixiată, în acelaşi timp în care a fost sugrumată mama ei.

- Să înţelegem că au fost doi infractori care au operat în acelaşi timp ?, se prefăcu Trifan că nu înţelege, mai mult pentru a evidenţia exprimarea confuză a lui Ralea.

Medicul luă întrebrea de bună şi, zâmbind, răspunse:

- Nu neapărat, domnule inspector. Poate m-am exprimat greşit. Oricum, dacă au fost unul ori doi sau mai mulţi autori e de datoria anchetei să stabilească, nu ?

- Da, dar din spusele dumneavostră

- Am vrut să spun că moartea fetiţei a survenit tot în urmă cu aproximativ două ore, ca şi la mama ei.

- Înţeleg, bătu în retragere Trifan.

Să fie vorba despe omoruri comise în scop de jaf ? Sau o crimă pasională ? Ori vreo răzbunare ? Să nu fi auzit sau să nu fi văzut nimeni nimic ? Sarabanda întrebărilor începuse... Fiecare încerca să găsească o ipoteză logică, plauzibilă, să afle mobilul sau mobilurile care-l determinaseră pe criminal să opereze cu atâta sânge rece.

 

Corneliu-Victor DRĂGHICI

 

-va urma-

Vizualizări: 43

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de November pe Decembrie 3, 2012 la 9:12am

Batrana Melania, m-a facut sa fug o clipa cu gandul la Melania lui Rodica Ojog-Brasoveanu. Suspansul creste!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor