- Domnul inginer ştie despre lucrul ăsta ?, întrebă Marciuc pe bătrână.
- Nu… Nu cred... Simona chiar m-a rugat să nu-i spun nimic.
- V-a mărturisit cumva cum se numesc tinerii, de unde sunt ?
- Parcă mi-a spus nişte nume, dar… nu-mi amintesc…
- Încercaţi, doamnă !
- Parcă Ge-lu…, nu…, măi, să fie ! Memoria mea scurtă ! Şi totuşi… parcă Ge…, Genu, ori… da, cam aşa ceva… Genu.
- Deci, Genu…
- Da, aşa cred, iar celălalt avea un nume mai ciudat. Cel puţin aşa mi s-a părut mie… Casian, parcă sau… Graţian… Nu ştiu… Nu-mi amintesc exact.
- Dar, dacă sunt din oraş nu v-a spus ?
- Ba da. Sunt din oraş. Asta îmi amintesc bine. Unde lucrează, nu ştiu.
Informaţia era preţioasă, cu toate că în oraş puteau fi sute de tineri cu numele Casian ori Graţian şi Genu. Să-i verifici pe toţi, ar însemna să faci o muncă de sisif care ar lua mult timp. Era ca şi cum ai căuta acul în carul cu fân. Dar, în munca de poliţie, ăsta e un lucru necesar, nu de puţine ori încheiat însă cu insuccese. Experimentatul ofiţer judiciarist, Marciuc, era totuşi optimist.
- Şefu !, strigă de dincolo Trifan.
- Vin imediat.
Înainte de a mege unde fusese chemat, comisarul i se adresă doamnei:
- Credeţi că poate cineva să ne mai dea relaţii despre cele întâmplate ?
- Nu ştiu dacă vecinii mei de la apartamentul din stânga sunt acasă. Celălalt apartament de la etajul nostru este nelocuit. Cei care stăteau acolo au vândut şi s-au mutat de curând. Trebuie să vină altcineva în locul lor.
- Vă mulţumesc, doamnă. Ceea ce ne-aţi spus ne este de folos. Iar dacă va fi nevoie, vă vom mai solicita. De acord ?
- Oricând…, aprobă femeia.
Marciuc trecu în camera unde erau toţi ceilalţi. Cum apăru, procurorul îi spuse:
- Hai că trebuie să plecăm în altă parte…
- De ce ? S-a mai întâmplat ceva ?!, se miră comisarul.
- Moarte suspectă într-un apartament de pe strada Ana Ipătescu.
- Am fost anunţaţi prin staţia radio de la dispecerat, domnule comisar, interveni agentul Bujoreanu care venise de jos, de la maşină. Trebuie să mergem şi acolo. Altcineva n-are cine… Un bărbat a fost găsit mort.
- Mda !, făcu gânditor ofiţerul. Ai un sector al dracului de deocheat, Trifane…, încearcă Marciuc, zâmbind, să înlăture starea de încordare ce pusese stăpânire pe toţi. Dar nu era zâmbetul lui… După ce terminăm aici, rămâi tu până vine ambulanţa să ia cadavrele. Noi mergem să vedem despre ce e vorba dincolo. Discută cu vecinii de la apartamentul din faţă şi vezi dacă pot să ne ajute, dacă cunosc ceva în legătură cu cazul.
Apoi, către agentul Dima:
- Iar tu mergi la fabrică şi anunţă-l pe inginer despre nenorocire. Prin telefon, ştii..., e riscant. Te previn, deci, ai grijă cum îi dai vestea. În situaţii din acestea, ferească Dumnezeu !, oamenii pot suferi şocuri care uneori sunt fatale. Şi roagă-l ca mâine dimineață să vină la sediu. Poate ne ajută cu ceva.

***
La câteva minute după ce plecă, echipa operativă se afla în faţa apartamentului cu numărul 4, din scara C a blocului S3. Străzile Matahe Temelie şi Ana Ipătescu erau destul de apropiate, în acelaşi cartier. Pe uşa de la intrare scria: “Profesor Petre Ilarie”. I-a primit un vecin care sunase la poliţie.
Intrară. Pe covorul din hol zăcea întins, cu faţa în jos, un bărbat.
- Domnule…, făcu o pauză Marciuc, adresându-se vecinului care anunţase cazul, un om trecut de şaizeci de ani, elegant, cu părul cărunt, pieptănat pe spate.
- Martinescu…, spuse omul, înţelegând că asta aştepta ofiţerul.
- Domnule Martinescu…, reluă comisarul, spuneţi-ne, vă rog, cum aţi constatat... ?
- Urcam scările, eu locuiesc la etajul al doilea şi, trecând prin faţa apartamentului domnului Ilarie, am văzut uşa întredeschisă. În interior, l-am zărit în poziţia în care l-aţi găsit dumneavoastră. M-am apropiat şi i-am luat pulsul. Mi-am dat seama că e mort şi am fugit la telefon să vă anunţ pe dumneavoastră despre crimă. Apoi, am rămas aici pentru a avea grijă să nu intre cineva. Ştiu şi eu cum e cu conservarea urmelor. În tinerete, am fost câțiva ani polițist. 
- Mulţumim... Dar, cum de-aţi presupus că e vorba despre un omor ? Poate omul era bolnav, poate că suferea cu inima, sau mai ştiu eu…, şi...
- Nu. Nu cred… Era sănătos. Nu l-am auzit niciodată plângându-se de vreo suferinţă.
Ralea se apropie de cadavru. Îl examină cu atenţie. Pe partea dorsală a capului, descoperi urmele mai multor lovituri create de un corp dur.
- A fost lovit de mai multe ori la cap cu un obiect contondent. Moartea a survenit, se pare, din cauza unei puternice hemoragii interne, cu aproximativ o oră şi jumătate, două în urmă. Mai multe, la autopsie...
Aşadar, era vorba despre o nouă crimă. Comisarul deveni dintr-o dată trist. Faţa lui afişa, de fapt, nu o tristeţe obişnuită, ci, mai degrabă, regretul pentru neputinţa în faţa unor probleme complicate, un fel de resemnare în faţa destinului, resemnare în faţa unor lucruri mârşave, a unor fapte deplorabile cărora nu poţi să le schiţezi nici cel mai mic gest de împotrivire înainte de a se produce, fiind nevoit, după aceea, să faci tot ce e omeneşte posibil pentru a descurca iţele şi a-i aduce pe vinovaţi acolo unde le e locul... Adică, după gratii... De multe ori însă, în situaţii precum aceasta, ofiţerul îşi pusese întrebarea dacă are sau nu vreun rost munca lui, meseria pe care o face cu dăruire şi pasiune de atâta timp, dacă nu tot ce desfăşoară el este lipsit de maximă utilitate ? “ Degeaba descopăr eu criminalul… Oamenilor nu li se mai poate reda viaţa“. Şi regreta că nu stă în puterea lui să împiedice tot ce e urât, rău, necinstit. Dar nu, tristeţea ivită pe faţa omului legii nu era nici pe departe renunţare la luptă. Dimpotrivă... În felul său, ofiţerul este un filosof, un poet, dar şi un „boxer”, căruia după ce îi aplici zeci de pumni şi îl dobori la podea, până când  să numere arbitrul de zece ori se ridică şi reia lupta ca şi cum abia atunci ar începe meciul...


Corneliu-Victor Drăghici

 

- va urma -

Vizualizări: 60

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de November pe Decembrie 3, 2012 la 9:18am

Sa fie o legatura intre cele doua crime???Vedem!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor