Ofiţerul îl privi fix, în ochi...

- Hai să aruncăm cărţile pe faţă, domnule Stavru. De-a şoarecele şi pisica am putea să ne jucăm până deseară. Şi zău că nu are niciun rost să pierdem timpul de pomană.

- Nu înţeleg ce insinuaţi

- Înţelegeţi foarte bine şi vreau să vă spun că v-aţi jucat cu abilitate rolul. Care a fost mobilul pentru care v-aţi ucis soţia şi fiica, domnule inginer ? Dar pe profesor de ce l-aţi omorât ?

- Doamne! Cum aş fi putut face una ca asta ? Doar eram la serviciu…E o calomnieCalm, ofiţerul continuă:

- Dacă nu vă amintiţi sau dacă refuzaţi să vă amintiţi cum aţi procedat, încerc să vă ajut eu. Noaptea trecută a fost una albă pentru mine şi colegii mei. Probele pe care le avem până în momentul de faţă vă acuză indubitabil de comiterea celor trei omoruri.

Ofiţerul bău o gură de cafea, apoi zise:

- La ora 18.45 aţi spus colegului dumneavoastră, maistrul Mihnea Căruntu, că sunteţi foarte obosit şi că vreţi să dormiţi vreo oră-două, în biroul dumneavoastră. Aţi solicitat să nu fiţi deranjat. Intrând în birou, unde lumina era stinsă, aţi aranjat sub pătura de pe pat o şubă groasă, în aşa fel încât privindu-se din afară, prin fereastra biroului, să existe impresia că acolo doarme cineva. Aţi încuiat uşa şi, cu grijă, protejat de întunericul serii, aţi părăsit incita fabricii printr-un loc ferit de privirile portarilor şi ale muncitorilor, pe lângă depozitul de electrice şi aţi mers la maşină, pe care o parcaseţi mai departe decât de obicei. Apoi aţi plecat. Avem declaraţiile a doi angajați care, oricât aţi încercat dumneavoastră să fiţi neobservat, tot v-au văzut. În jurul orei 19.00, aţi lăsat maşina în spatele blocului S 7, într-un loc întunecos, ca nu cumva să fie văzută de vreun vecin care apoi să depună mărturie împotriva dumneavoastră. Asta au spus-o doi agenţi de ordine de-ai noştri care, ca un făcut, spre nenorocul dumneavoastră, în momentul acela patrulau în zonă şi au reţinut numărul maşinii pentru că li s-au părut suspecte modul şi locul în care era parcată. Pe urmă, aţi mers acasă şi, cu grijă să nu vă vadă cineva, aţi intrat în apartament. Neştiind ce intenţii aveţi, soţia, evident, nu s-a speriat, a rămas în continuare în pat. Eventual, v-a întrebat ce s-a întâmplat, de ce nu sunteţi la serviciu ? I-aţi aruncat un motiv oarecare, apoi, apropiindu-vă de ea, aţi reuşit să o prindeţi total nepregătită şi, prin sugrumare, i-aţi luat viaţa. N-a avut timp nici măcar să ţipe. V-a apucat doar de păr şi v-a zguduit. I-au rămas câteva fire în mână, pe care noi le avem. Dup-aia, cu fetiţa a fost simplu...

Ofiţerul făcu o pauză. Urmări cu atenţie faţa inginerului care pălise de-a binelea. Profitând de momentul de linişte care se aşternuse, Stavru îşi ceru cu voce stinsă, emoţionantă, permisiunea de a mai aprinde o ţigară.

- Vă rog…, vă rog, domnule Stavru, făcu amabil inspectorul. După toate acestea, foarte precaut pentru a nu vă întâlni cu cineva, aţi părăsit în grabă apartamentul, aţi luat maşina şi v-aţi îndreptat spre locuinţa profesorului Ilarie, gândidu-vă că poate o să-l găsiţi acasă să-l trimiteţi şi pe el pe lumea cealaltă. Aţi sunat, v-a răspuns şi, cunoscându-vă bine, v-a poftit înăuntru. Nu bănuia cu ce gânduri îi treceţi pragul casei. I-aţi aruncat un motiv oarecare, ascunzând, evident, adevăratul scop al vizitei, şi profitând de un moment de neatenţie din partea omului, aţi scos din buzunar această cheie franceză şi l-aţi lovit cu putere de mai multe ori la cap. Hemoragia internă gravă pe care i-aţi provocat-o a cauzat moartea bărbatului. Asta s-a întâmplat probabil în momentul în care Petre Ilarie se îndrepta înspre vitrina cu băuturi aflată în apropiere. Aşa se explică faptul că l-aţi lovit pe la spate, pe partea dorsală a capului. Aţi ieşit repede, cu precauţia necesară într-un asemenea moment dificil şi aţi plecat în grabă înspre fabrică. Aţi reuşit să intraţi, de data asta neobservat şi, trecând prin birou, aţi aranjat patul, iar la ora 20.15, cu figura unui om abia trezit din somn, v-aţi dus la Căruntu şi l-aţi întrebat dacă s-au ivit probleme pe timpul cât v-aţi odihnit.

Stavru închise ochii şi duse mâna la frunte, sprijinindu-se cu cotul de birou. Nebătând în retragere, Trifan scoase dintr-un sertar un ceas mecanic, Doxa, cu brăţară metalică aurie şi cadran de formă hexagonală, fără geam. Alături de ceas puse şi geamul acestuia, pe care îl luă cu grijă dintr-un plic de hârtie.

- Recunoaşteţi ceasul ?

 

Corneliu-Victor Drăghici

 

- va urma -

Vizualizări: 69

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de November pe Decembrie 3, 2012 la 11:10am

????

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor