Se zbârliceşte întimbrat văzduhul

Cu norii grei înclăbuciţi de humă,

Din pântecul încârligat, chiar duhul

Înjură îndrăcit de sfânta mumă.

 

Se prostoveşte însetat pământul

Cu paie seci cartiruite-n pleavă,

Din lacătul marochiniu, doar vântul

Apucă-ngozorat de-o lungă ţeavă.

 

În urma lui, cu limba masturbată

De balele-ngroşate-n sărăcie,

O vacă scrofulentă şi ridată

Îşi lasă-n colb fumegătoarea vie.

 

Pe soclul ei, bâzâitoarea jună

Apostrofeşte scoarţa nepătrunsă,

Din norii presăraţi cu mătrăgună,

Nu s-a ales cu nici o buză unsă.

 

 

Marcel Cuperman

27 Septembrie 2013

Vizualizări: 142

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Marcel Cuperman pe Octombrie 1, 2013 la 2:47am

Multumiri multe lui Menelas si Ioanei pentru trecere si comentarii.

Comentariu publicat de Menelas CAPLOIU pe Septembrie 30, 2013 la 8:07pm

?..

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor