Brumate,

                                   zac pe cărare

                                   frunzele toamnei tăcute,

                                   încremenită                 

                                   şi ea de mirare,

                                   privind

                                   peste cârdul de ciute,

                                   splendoarea culorilor sale ;

 

                                   Un roşu

                                   de sânge sălbatic,

                                   pe aurul frunzei

                                   ucisă prea iute!…

 

Vizualizări: 12

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Burde Victor pe Octombrie 16, 2011 la 4:26pm

 

              DOINA MAMII

 

Urmele tălpii de pe uliţa mamii,

Le-au îngropat prin timp bolovanii.

Doar iarba necosită îi mai sărută paşii,

S-a pierdut cărarea şi-au pierit cosaşii...

 

Apa ca o rouă din fântâna mamii,

Unde-n pragul serii adăpa plăvanii,

Ruguri o îneacă cercuindu-şi spinii,

Şi-a pierit din unde, licărul luminii.

 

 Numai neuitata, blânda doină a mamii,

 A rămas sub streşini înfrângându-şi anii...

 O tragănă şi pruncii nepotului meu,

 Doina mamii nu moare - renaşte mereu !

 

 

 

 

 

Comentariu publicat de Burde Victor pe Octombrie 16, 2011 la 4:25pm

 

              AMÂNDOI..

 

M-am reântors în tine sat natal,

Sălbatic mai miroase otava din fâneţe,

Vreau Someşul să-l văd din vârf de deal

Şi bucuros să-mpart la toţi bineţe.

 

Ca în romanţa veche lin doinită,

Cu snopi de grâu în carul scârţîind,

Pe uliţa  pustie şi-azi - nepietruită,

Aceiaşi plopi se-nşiruie foşnind.

 

Un Crist pictat naiv, bătut pe crucea

La care se-nchinau părinţii mei,

Mai străjuie şi astăzi la răscrucea,

Ce-mparte drumul în cărări, spre stei.

 

Tresar. Pe locul unde-aveam caisul,

În partea dinspre capătul  grădinii,

În locul florilor ce fulguiau ca ninsul,

Mocneşte putregaiul pe groapa rădăcinii.

 

Pustiu prin împrejur! Mi s-au mutat vecinii...

Mulţi, au trecut în somnul - fără visuri,

Alţii, pribegi prin lume, iau masa cu străinii,

Cu dorul căpătâi, dormind sub alte-apusuri.

 

Sărmane sat! Tu, vatră a mamei mele,

În care mi-a fost dat să văd lumina.

Te stingi încet-încet, ca raza unei stele,

Precum mă sting şi eu... şi cine poartă vina?

 

 

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor