- Nici tu nu ştii ce dragă-mi eşti, femeie,

Cu ochii mari şi trup de orhidee,

Când noaptea se împiedică-n cuvinte,

E-un fel de-a fi sau de-a-ţi aduce-aminte...

 

Ecoul vocii tale-i azi departe,

Iubirea mea, măcar un semn de carte

Să-mi laşi între coperţile tăcerii

Şi-o să aştept Duminica-nvierii

 

Uitând cu totul profunzimea rănii,

Canonul de nelinişti şi mătănii,

Că tu eşti raiul meu de rugăciune

În care cred cu tot ce sunt, minune!

 

- Tu nici nu ştii ce drag îmi eşti, bărbate,

O inimă-mpărţită-n jumătate

Ţi-am dăruit când timpul n-avea nume,

Iar Dumnezeu păşea desculţ prin lume.

 

Ecoul vocii tale-mi bate-n tâmple,

Aşa a fost sortit să se întâmple,

Incest între extaz şi agonie,

Dar cum altfel ar fi putut să fie

 

Când tu îmi eşti şi cruce, şi-nviere,

Hotarul dintre slovă şi tăcere,

Promisiunea dragostei depline

Că locuieşti, de-atunci, ascuns în mine.

 

Ioan Grigoraş & Liliana Trif

Vizualizări: 43

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor