E numai bun cuţitul acesta,
cu lama lui irizată reflectând cele o sută de culori ale curcubeului,
cu mânerul de corn, sidefiu,
care te face să îţi simţi palma arzând precum miezul de nucă.

E bun cuţitul, numai bun -
ascultă-l cum şuieră, cum fulgeră  
când aerul încărcat de îngeri otrăvitori
îl despică.

O singură mişcare este de-ajuns, netremurată,
şi capul, cu pleoapele fâlfâind ca aripile păsării Fenix
ţi se va rostogoli fără zgomot
în iarba mătăsoasă şi carnivoră.

Dar asta, bunul meu prieten, încă nu este cu putinţă.
Mai trebuie să rabzi, să înduri, scrâşnind din dinţi, o vreme.
Nu mult, doar până când părul, nemângâiatul tău păr,
lungimea potrivită cu palma călăului o s-o aibă.

Fiindcă niciun rost nu are descăpăţânarea,
dacă la sfârşit nu poţi, de păr apucându-l,
capul retezat către cer să-l ridici
pentru a-l arăta, sfidător, păsărilor văzduhului.

Vizualizări: 9

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor