afară e lună şi-s stelele, iubito,

în ochii mei străluceşte o taină,

când azi gura ta iubirea a desăvârşit-o,

am simţit că tu-mi eşti predestinată ca

suflet, ca hrană!

 

în patul tău din puf de păpădii astrale,

am stins şi luna să-ţi fiu doar eu de veghe!

am stins şi-o stea din carul mare, ce te

privea prea mândră! vezi doamne că-i

mai veche!

 

am aşezat la pieptul tău, boboc de trandafir sălbatic,

în care să-mi aşezi sărutu-ţi fin...

aştept să te trezeşti primăvăratic,

cu tot ce am vegheat, cules, trăind festin!

 

mai lasă înc-o noapte dorul meu,

să facă pârtie în sufletu-ţi deszăpezit cu soare,

să mă aştern ca soare nins pe trupul tău,

să-ţi fiu statornicie unică în suflet, trup şi stare!

 

desăvârşeşte tu această întrepătrundere-n astral,

de mâna-ţi fină de cioplitor divin,

dă-i cale vieţii noastre mai sus de ce era cândva banal,

fă om din mine, fă cântec, fă şlagărul destin!

 

Vizualizări: 22

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor