fiori de toamnă-şi iau tributul,

furând din amintire o ardoare,

o floare de izvor îşi dă trecutul,

la schimb c-o stea nemuritoare!

iubite sunt, dorite sunt...

căci amândouă-n veci primesc

şi dăruiesc lumină...

izvorul însă plânge liniştit... 

s-ar ridica-nsetat de la pământ,

că-i e prea dor de floarea lui...

i-ar dărui tumultul pământean,

în sfera ei divină!

dar cum să schimbe legea? cui?

.............................................

poate un curcubeu-i va lega...

în ani...lumină..

Vizualizări: 63

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor