Cu vocea-mi stinsă chem eternul..
Încremenită-n sfântul scrin,
Adus la mine însuşi zeul,
Ţesut cu albul de satin.

Un gând firav de mandolină,
Pitit în cer, căutând mereu,
O lume din argint, divină,
Ascunsă-n asfinţitul meu,
Cernută însă pe-o colină,
Ascunde clopotele firii,
Într-un eter al nemuririi.

Într-un eter al nemurii,
Ascunde clopotele firii,
Cernută însă pe-o colină,
Ascunsă-n asfinţitul meu
O lume de argint divină,
Pitită-n cer, căutând mereu,
Un gând firav de mandolină.

Ţesut cu albul de satin,
Adus la mine însuşi zeul
Încremenită-n sfântul scrin,
Cu vocea stinsă-mi chem eternul.

Vizualizări: 26

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Herta Lucescu pe Martie 26, 2011 la 9:00pm
Multumesc!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor