Îmi creşte o toamnă amară
sub pleoape,
ca un semn de întrebare răzvrătit, de ce toate acestea,
doar sînt oameni care cutează chiar mai mult
decît sînt în stare să suporte,
credeam că existenţa e la mîna mea
negasem chiar şi moartea,
acum am ajuns să locuiesc în ea
vinovată de mine însămi,
deşi...cel mai greu îmi e să nu uit cine sînt
şi ce este în mine statornic
precum ajunul acestei zile, nemăsurată încă de bătrînii arţari
în foşnetul cărora există, desigur,
un farmec fără seamă, chiar dacă rîd ca o nebună
şi-mi bat joc de rătăcirile mele,
vîntul îmi va şterge urmele, nimic mai firesc.

Însă niciodată setea de mîinile tale,
cînd îmi ating sufletul, pe malul dinspre viaţă.

Vizualizări: 77

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Luminiţa Cristina Petcu pe Septembrie 15, 2009 la 8:46pm
Mais avec tant d'oubli, comment faire une rose!" Aşa s-ar exprima nu o veche disperare în faţa limitei umane, ci o ascunsă voluptate a reîntoarcerii la anorganic. Şi desigur, Laura, nici zborul nu este succesiv, ci concomitent. Concomitent cu ţinta. Adică această întîlnire cu noi înşine, astăzi.
Comentariu publicat de Luminiţa Cristina Petcu pe Septembrie 15, 2009 la 3:42pm
Pentru că într-un fel sau altul, darul cuvintelor este de-a învia cele trăite. Şi chiar de-a influenţa formele. Pînă la urmă cuvintele se întreţes cu oamenii şi cu ceea ce se află în adîncurile lor, "chemîndu-se" între ele. Şi cred că orice întîlnire în duh şi-n cuvînt poartă pecetea Cuvîntului dintru începuturi, a Logosului întrupat, stramutîndu-se în universul acela inefabil din care este alcatuită fiinţa lumii şi a omului, a noastră personal. Desigur...o dată cu mirările, întrebările fără răspuns, citirile de sus şi de ce nu, tăriile de nepătruns...

Cu gratitudine, Luminiţa Cristina Petcu
Comentariu publicat de Luminiţa Cristina Petcu pe Septembrie 5, 2009 la 9:35pm
Pur şi simplu...e ca şi cum aş păşi în afara conţinutului minţii mele, într-o pauză de gînduri. Cînd sentimentul de Fiinţă nu mai este ocultat de circumstanţe, de fluxul sinidisis şi de nenumăratele lucruri din această lume. Ci doar de Spaţiu. Şi de Linişte.
Comentariu publicat de ada chifor pe Septembrie 4, 2009 la 10:36pm
versurile tale...linu-i lin de flaut...de parca ai canta vantului de dincolo de Stix...
uit sa comentez, pur si simplu...

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor