Am dezvelit cu mâna stele, 
când m-ai lăsat să te privesc, 
Ţi-am scris o singură poveste, 
dar nu am spus cât te iubesc.

Zburam tăcuți prin flori de rouă, 
în soare ascundeam cărări, 
Un curcubeu lăsa culoare, 
pe flori scăldate-n primăveri.

Un sentiment, rostit în şoaptă, 
ne ancora lumini în noapte, 
Azi, te privesc ca pe o zână, 
dar nu ştiu de ce eşti departe.

Eu mi-am lăsat privirea caldă 
pe-o floare de cireş amar, 
Te strig, prin raze rătăcite, 
dar tu te-ascunzi în calendar.

Trec zile dezvelind speranţe, 
tu mă trezeşti din al meu vis, 
Iar inima de dor pluteşte, 
spre câmpul ei din paradis.

Daniel Luca 11 04 2017

Vizualizări: 49

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor