Ce simplu-i peisajul lumii;
doar câteva culori perene,
de-albastru, verde, cafeniu
și gri, că-n rest liliachiu
e doar frugal în flori, petunii,
cum roșu-i când se sparg din vene
și vinețiu e nor năvalnic...
cum goldu-i aurul, de falnic.

Ce simplu e făcut din tonuri
de nuanțe sacre, demodate,
ce doar subtil... melanj se fac
în floare, fructul din copac,
înmiresmând de gust palate,
le parfumând ’n extazic drog
din flori, ce în amor se rog
reginele să-și facă tronuri,
de miere... sângele din must.

Natura-i liniște, în simbol
ne pictând mintea-n acuarele;
spectral ușor în game largi
lăsând labili, vicleni fiori,
de roșu, galben semn de rele,
sau suav, etericul din fragi...
Ne-a lăsat oare să fim sol
de-amestec, mâzgălind culori?

Negrul, îi e doar o închipuire,
ascuns făcut ca să ascundă;
pare-un final nedeslușit,
maia din care naște fire,
făcută numai ca să plângă
ecranul ultim, de sfârșit
... ce în natură-i doar o dungă
între minus, plus infinit...
27.04.2012

Vizualizări: 12

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor