cum se ceartă, se sfădesc
ochii să vadă mai mult –
ca printr-o fereastră în vis
care permite real ori invers –
norii umblă prin oraş, dar nu sunt nori
fluturi miliarde au stat până azi pe ramurile teilor
despletite nălucile vântului
îşi leapădă voalurile ferfeniţite prin arborii goi
şi spun mării îmbracă-ne-n spumă de val
şi pânză de meduze
librarii şi bibliotecarii au eliberat cărţile
şi ele trec de colo-colo
căutând un om cu care seamănă
cum sufletul alt suflet
mâna are un suflet al ei
şi scrie ce vrea ea
profitând că ochii se feresc de praful
stârnit de nălucile dezlănţuite iar
în timpul acesta, ceasurile
beau ceai verde cu scorţişoară
la ceainăria din colţ
cu pescăruşii şi statuile poeţilor
cum un ecou infinitului, pretutindeni sufletul tău
cum poezia cere
oricât ai fi de obosit ori ocupat
să-i dai un chip şi numele de peregrin
în lumea de suflete şi poezie
cum e muzică totdeauna în apropierea ei
chiar dacă numai tăcerea vibrează
şi sufletul de cititor

Copyright Mariana Fulger

Vizualizări: 38

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor