De soarta ne-ar mai certa,
De timpul ne-ar mai purta,
De inima ta m-ar căuta...

Din cartea noastră zboară foi...
Casa-i pustie, pereții-s goi,
A rămas unul din doi.

Mi-erai ploaie, mi-erai nori,
Mi-erai grădina cu flori,
Ceașca de cafea din zori.

Ți-eram și lună și soare,
Ți-eram visul în culoare.
Ne-era lumea la picioare!

Cum ar putea uita
Glezna-a dansa,
Mintea-a visa?

Cum ar putea uita
Mâna-a mângâia,
Urechea-a asculta?

Cum ar putea uita
Ochiul a lăcrima,
Sufletul a ierta?

Amintirile revin!
Sub al cerului senin,
Închinându-mă suspin!

Vizualizări: 40

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor