îmi spui adeseori în modul tău discret,

că nu-i dejuns întradevăr, că te iubesc,

în căutarea ta febrilă, de muză și poet

tu ai vegheat divin ce versuri să gătesc!

citești în cartea vieții mele ce fapte fac

și afli din-nainte unde sunt, unde ajung,

m-auzi atât de clar chiar dacă ochii tac

uniți de somn și biciuiți adeseori de jug.

și-ai vrea să-mi vindeci rănile din suflet,

același nu-i dejuns te-apasă permanent,

și-atunci poate nu ai mustrări de cuget,

dar faci un gest care mă-ncântă evident.

ce simplu deslușești destinele-ncurcate,

spunând o vorbă bună înaltului din noi,

te-aș vrea să fii balsam durerii vindecate

dar cum să te aduc durerea mea înnapoi!

Vizualizări: 34

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor