am încercat să-mi duc inima,

un zbor mai departe de tine!

dar n-am reuşit să-mi desprind aripa,

pe care ai presărat-o în mine!

am colindat un timp pe pământ

oceane şi mări de tăceri şi cuvinte!

dar totdeauna am rămas restant cu-n cuvânt,

iubirii, ca definiţie, ca om, ca suflet s-alinte!

acum, când sufletul mă tot îndeamnă avid,

să cunosc şi să recunosc prilejul de ultim popas,

mă opresc uimit, căutând ferestre în zid,

o ancoră-n cer, un semn că-s pe drumul cel bun,

credinţa că...doar eu de-acum ţi-am rămas!

Vizualizări: 19

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor