- Mai lasă-mi trilul să-mi usuce seara

Dorul de tine și să-mi ostoiască

Din nebunia care primăvara

Se-aprinde iute ca scânteia-n iască.

 

Eu ard uitându-mă pe geam departe

Și simt în vene clocotind Cibinul,

De nu te văd mă las curtat de moarte

Ori îmi scurtez cu coasa-i lungă chinul.

 

Mai lasă-mă să-mi culc într-o petală

Atriul inimii ce-alergă şi suspină

Şi poate-ai să-mi găseşti un leac la boală

Că niciun surogat nu mă alină.

 

- Nu m-aș putea desprinde din povestea

Pe care-o scriu gândindu-mă la tine,

Iubite, știi, în rândurile-acestea

Am râs și-am plâns. Otrăvuri citadine

 

Mi-au curs destul prin sânge, însăși moartea

Mi-a-ntins o mână, m-a curtat asiduu,

Dar azi, te port în suflet și mi-ești partea

De absolut. Tristețea-i un reziduu

 

Dintr-un trecut care-a rămas departe,

Eu te iubesc c-o vină condamnată

Uitând că lumea-ntreagă ne desparte,

Doar Dumnezeu ne ține laolaltă.

 

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

Vizualizări: 31

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor